Taxa pe valoare adăugată - caracteristici, impact economic

Introducere

Fiecare a auzit macar o data termenul de TVA (Taxa pe Valoarea Adaugata). Ea apare scrisa pe aproape toate documentele legate de vanzari si cumparari, de la bonul de casa si pana la facturile fiscale.

Aceasta taxa este una cu caracter general, care se aplica pentru bunuri si servicii; mai exact, pentru productia si distributia de bunuri si furnizarea de servicii.

Este un impozit indirect, care se datoreaza statului, fiind perceput prin cote de impozitare. Numarul cotelor de impozitare difera de la o tara la alta, putand fi: cota normala, cota majorata, cota redusa. Este o taxa consumabila, deoarece este suportata de noi, consumatorii finali.

Ulterior acest impozit indirect a fost introdus si in alte tari din Europa, Asia, Africa si America Latina.

Fundamentul introducerii taxei pe valoarea adaugata si-a gasit motivatia in substituirea diverselor taxe practicate asupra cifrei de afaceri si folosirea ei ca taxa unica perceputa in diferitele stadii ale productiei de catre producatori. Fiecare producator era indreptatit prin lege sa deduca taxa pe valoarea adaugata suportata anterior in procesul de productie propriu.

Pe continentul european in anul 1967 dupa 10 ani de la semnarea Tratatului de la Roma, in cadrul Comunitatii Economice Europene, au fost adoptate o serie de directive care au pus bazele legislative ale acestui tip de impozit indirect.

In prima etapa organele de decizie ale CEE au mers pe linia armonizarii legislatiei tarilor comunitare pe linia taxei pe valoarea adaugata iar in momentul de fata toate tarile comunitare sunt obligate sa foloseasca acest impozit indirect.

Introducerea TVA-ului in locul impozitului pe circulatia marfurilor a reprezentat un moment de cotitura in perfectionarea sistemului fiscal si in acelasi timp primul pas facut pe linia reformei fiscale din tara noastra. Totodata aceasta a constituit o cerinta pentru trecerea la economia de piata si alinierea la standardele europene.

Asa cum a fost stabilita aceasta taxa reprezinta un impozit indirect care spre deosebire de impozitul pe circulatia marfurilor se aplica pe intreg circuitul economic, pâna la utilizatorul final al produselor sau serviciilor insa numai la valoarea adaugata in fiecare faza a acestui circuit.

Obiectul impozabil este reprezentat de valoarea bunurilor, a lucrarilor si a serviciilor la preturile de facturare.

Materia impozabila este suma globala a vânzarii.

Suportatorul este consumatorul final.

TVA-ul are o mare elasticitate fata de procesele economice in sensul ca, daca afacerile se dezvolta si TVA colectata, respectiv TVA de plata vor fi mai mari. Daca vânzarile stagneaza si cuantumul TVA va fi mai mic, in consecinta si incasarile statului vor fi mai mici.

TVA este un impozit cu un randament fiscal ridicat, insa ca orice impozit indirect este inechitabil. Acest lucru se traduce prin aceea ca devine regresiv in raport cu cresterea veniturilor si nici nu se preteaza la un minim neimpozabil.

Astfel, TVA afecteaza mai pronuntat persoanele cu venituri mici si pe cele care isi repartizeaza o mare parte a veniturilor lor pentru cheltuielile de consum (de multe ori independent de vointa lor fiind vorba de cheltuieli de stricta necesitate).

Conceptul de taxa pe valoarea adaugata

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect, aparut relativ de curand in peisajul sistemelor fiscale din diferite state. Acest impozit are o arie de raspandire destul de larga la nivelul globului. Pe parcursul timpului, de la aparitia acestuia in Franta in anul 1954, tot mai multe state au manifestat interes pentru introducerea lui in sistemul fiscal propriu.

La baza aparitie taxei pe valoarea adaugata sta impozitul pe circulatia marfurilor. Trecere la taxa pe valoarea adaugata a facut posibila evitarea impozitarii in cascada a circulatiei marfurilor. Prin impozitarea in cascada, care era caracteristica impozitului pe circulatia marfurilor, avea loc o impunere a unei materii impozabile care continea impozitul pe circulatia marfurilor datorat anterior, ajungandu-se astfel la a calcula impozitul afrent unui venit impozabil in cadrul caruia era cuprins impozitul datorat anterior.

Dupa cum am mentionat anterior, taxa pe valoarea adaugata a aparut pentru prima oara in Franta in anul 1954, in sfera de actiune a acesteia fiind incluse serviciile si comertul cu ridicata. Ulterior, sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata a fost extinsa si asupra altor activitati, in special asupra comertului cu amanuntul (generalizarea taxei pe valoarea adaugata avand loc in Franta in ianuarie 1968).

Concomitent cu Franta si alte state ale lumii au introdus taxa pe valoarea adaugata, iar in Uniunea Europeana organele de decizie au declarat acest impozit ca impozit general pentru state, mergand ulterior pe linia armonizarii legislatiei tarilor comunitare. O cota prelevata din taxa pe valoarea adaugata colectata de statele Uniunii Europene constituie un venit al bugetului Uniunii.

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect deoarece se aplica pe fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii adaugate realizata de producatori, inclusiv asupra distributiei catre consumatorul final.

Caracteristicile principale ale T.V.A.-ului

Caracteristicile principale ale acestui impozit sunt următoarele :

- este un impozit indirect, suportat de catre consumatorii finali ai bunurilor si serviciilor;

- este un impozit general intrucat se aplica, in principiu, la toate tranzactiile privind bunurile si serviciile;

- este un impozit unic cu plata fractionata, corespunzatoare valorii adaugate in fiecare stadiu;

- este un impozit neutru in raport cu numarul stadiilor prin care trece produsul si nu influenteaza consumatorul in a reduce consumul;

- este un impozit transparent ceea ce permite exercitarea dreptului de deducere si de taxare a investitiilor si exporturilor;

- asigura o mai mare ritmicitate a veniturilor la buget prin accelerarea decontarilor.

- este un impozit unic cu plata fractionata, corespunzatoare valorii adaugate in fiecare stadiu;

Taxa pe valoarea adaugata nu respecta principiul egalitatii impunetii, deoarece nu tine cont de veniturile sau averea contribuabilului. Aceasta este egala pentru toti contribuabilii in ceea ce priveste cota de impunere, dar daca tinem cont de veniturile realizate de contribuabili, sarcina fiscala care apasa asupra lor este diferita (mai mare pentru contribuabilii cu impozite mai mici). Putem considera ca ea actioneaza regresiv asupra contribuabililor daca facem raportarea la marimea venitului.