Arii Protejate

Date generale

Parcul Natural Portile de Fier este o arie protejata infiintata prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national – Sectiunea a III a - Zone Protejate, ca un teritoriu in care remarcabila frumusete a peisajelor si diversitatea biologica pot fi valorificate in conditiile pastrarii nealterate a traditiilor, iar imbunatatirea calitatii vietii comunitatilor sa fie rezultatul unor activitati economice ale locuitorilor, desfasurate in armonie cu natura.

Parcul Natural Portile de Fier se afla situat in partea de sud-vest a Romaniei, la frontiera de stat cu Serbia, ocupand o suprafata de 115.655 ha. Principalele puncte de acces sunt in vecinatatea municipiilor Drobeta Turnu Severin si Orsova din judetul Mehedinti, precum si a localitatilor Socol si Naidas din judetul Caras Severin.

Relieful apare ca o reflectare a structurii geologice si a alcatuirii petrografice, constituind elementul polarizant al interesului turistic. Parcul Natural Portile de Fier se suprapune, de la vest la est, urmatoarelor unitati majore de relief: Muntii Locvei, Muntii Almajului, Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti. Muntii Locvei se intind de la Nera (in vest) pana la Valea Camenitei (in est). In cadrul Parcului Natural Portile de Fier ating o altitudine maxima de 545,7 m in varful Poiana Lisa (situat pe limita nordica), coborand treptat pana in Valea Dunarii si Valea Nerei. Muntii Almajului au ca limite Valea Camenitei la vest si Valea Cernei la est. In cadrul Muntilor Almajului se inregistreaza altitudinea maxima din Parcul Natural Portile de Fier in varful Teiul Mosului, 968 m. Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti sunt doua unitati de relief incluse partial in Parcul Natural Portile de Fier prin compartimentul lor sudic.

Intre localitatile Bazias si Gura Vaii apare ca unitate geomorfologica distincta in peisajul Portilor de Fier, Defileul Dunarii, cu o lungime totala de 134 km. Defileul Dunarii este caracterizat printr-o alternanta de bazinete depresionare si sectoare de ingustare, diferentiate datorita structurii geologice extrem de complexe a unitatilor majore de relief traversate de fluviu.

Avand in vedere ca limita sudica a Parcului Natural Portile de Fier este data chiar de senalul navigabil, Dunarea reprezinta un element definitoriu al peisajului, exercitand o deosebita influenta asupra majoritatii componentelor peisajului.

Lacul de acumulare Portile de Fier I reprezinta cea mai mare amenajare hidrotehnica din lungul Dunarii si din Romania, fiind realizat in spatele barajului de la Gura Vaii, care are o inaltime de 60,6 m. Lacul are o lungime de 130 km, o suprafata medie de 700 km patrati si un volum mediu de 12 km cubi.

In prezent lacul de acumulare Portile de Fier este utilizat pentru producerea de energie electrica, regularizarea debitelor Dunarii, piscicultura, navigatie si agrement, fiind un habitat preferat pentru multe specii de pasari.

Parcul Natural Portile de Fier se incadreaza in zona cu climat temperat continental cu influente mediteraneene semnificative. Datorita influentei circulatiei aerului cald de origine mediteraneana, temperatura aerului in Parcul Natural Portile de Fier inregistreaza valori mai ridicate in comparatie cu alte unitati montane ale tarii. In apropierea Defileului Dunarii, climatul este apropiat de cel mediteranean, media multianuala fiind de circa 11°C.

Datorita situarii regiunii sub incidenta maselor de aer ale circulatiei V si SV, cantitatile de precipitatii sunt relativ ridicate pentru o zona de pana la 1200 m altitudine de pe teritoriul Romaniei. Exista si o zonalitate verticala impusa de diferenaa de nivel de peste 1000 m intre Valea Dunarii si Vf. Svinecea Mare, cantitatile medii anuale osciland intre 800 – 1000 mm.

In ansamblul ei, flora este reprezentata prin toate cele cinci increngaturi ale regnului vegetal, dupa cum urmeaza: Phycophyta, cu 71 familii, 171 genuri si 549 specii; Lychenophyta, cu 34 familii, 67 genuri si 375 specii; Fungi, cu 48 familii, 252 genuri si 1077 specii; Bryophyta, cu 31 familii, 98 genuri si 296 specii; Cormophyta, cu 67 de ordine cu 114 familii, 540 de genuri, 1395 de specii, 272 de subspecii si 5 varietati.

Astfel, fagul, tisa coboara mult in Defileul Dunarii, ca si alte elemente montane, cum sunt afinul care este prezent pe Vf. Trescovat si licheni insotitori ai pinetelor: Cladonia sylvatica, C. foliaceae, C. fimbriata, prezenti si in fagetele din arealul parcului. O serie de elemente mediteraneene ajung in Defileul Dunarii la altitudini mari, cum sunt: cerul, garnita, scumpia, mojdreanul, liliacul salbatic, alunul turcesc, etc.

In Parcul Natural Portile de Fier au fost identificate si descrise 171 de asociatii vegetale de cormofite cuprinse in 20 clase de vegetatie, din care 26 sunt endemice, fapt care dovedeste inca o data marea diversitate floristica a zonei.

Padurea domina peisajul general, indicele de naturalitate calculat pentru Parcul Natural Portile de Fier inregistrand valori frecvente de 80%. Ca element endemic semnalam pinul negru de Banat , pe stancarii cu sol subtire, arealul cel mai bine conturat in Parcul Natural Portile de Fier fiind la Cioaca Borii.

In zonele de lunca inundabila apar inmlastinari in care domina trestia, pipirigul, rugina, Galium palustre etc.. Zona Cazanelor se diferentiaza de restul Parcului Natural Portile de Fier prin bogatia floristica deosebita si prin numarul ridicat de endemisme. Se intalnesc astfel elemente floristice precum laleaua Cazanelor , cornul banatean, cosaci, clopoteii Cazanelor.