Aspecte privind turismul românesc pe litoral

INTRODUCERE

Turismul reprezintă astăzi unul dintre fenomenele care domină lumea contemporană, unul dintre segmentele cele mai profitabile din economia mondială remarcabil prin dinamică, motivaţii multiple şi o mare divesitate a formelor de manifestare. Având în vedere dezvoltarea sa în ultimii ani atât turismul intern cât şi cel internaţional deţin o pondere importantă în economia mondială.

Fiind o activitate “in mişcare”, turismul este purtătorul unor schimbări şi transformări de bunuri şi valori individualae şi nu în ultimul rând de modele culturale. Modelarea acestora reprezintă un fenomen dificil, iar pentru a obţine beneficii maxime şi a reduce dezavantajele societatea trebuie să adopte pachete distincte de măsuri pe care să fundamenteze cercetarea ştiinţifică de profil din perspectiva promovării unui turism ştiinţific.

Fiind numit şi “industria oamenilor” turismul antrenează prin amploarea şi conţinutul său un vast potenţial natural,material si uman având implicaţii profunde asupra dinamicii economiei si societăţii,asupra relatiilor internationale.

Turismul, ca activitate economică poate cauza pagube mari ariilor protejate, în special dacă nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce şi mari beneficii. Presiunile din partea turismului cresc rapid. Presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscute cresc, astfel încât ariile naturale frumoase devin din ce in ce mai mult locuri pentru turismul de lunga durată, vizite de o zi şi chiar sport. În ultimul timp se încearcă o controlare cât mai bună a resurselor turistice , pentru ca acestea sa fie cât mai bine conservate dar pentru acest lucru este necesară o amenajare turistică cât mai potrivită care să ţină cont atât de avantajele materiale ale zonei turistice în cauză cât şi de păstrarea în cele mai bune condiţii ale resurselor turistice în cauză..

CAPITOLUL 1 TURISMUL ÎN ROMÂNIA

Varietatea si bogăţia atracţiilor turistice, naturale dar si culturale si istorice aduce România pe unul din primele locuri in Europa. Localizarea României la intretăierea mai multor drumuri europene facilitează accesul aici pe toate căăle - cu avionul,masina,trenul sau vaporul. Natura a fost generoasă cu poporul român, dându-i pe întreg spaţiul etnogenezei sale un peisaj cu trăsături estetice indiscutabile. Peisaj rezultat dintr-o armonioasă îmbinare a părţilor constitutive, în care diversitatea coabitează strâns cu ineditul şi expresivitatea. Practic nu există element al cadrului natural care într-o formă sau alta, cu o pondere mai mare sau mai mică, să nu participe la alcătuirea unei zestre atractive de excepţie. Structura geologică, relieful, hidrografia, climatul, vegetatia sau fauna îşi aduc fiecare o contribuţie notabilă în acest sens.

1.1 FORME DE TURISM ÎN ROMÂNIA

O posibilă clasificare a principalelor forme de turism practicate din România poate fi : turismul balneoclimateric (de exemplu apele termominerale, sulfuroase, clorurate, sodice, calcice, oligominerale si sulfuroase oligominerale sunt prezente în staţiunea Băile Herculane;în prezent, in imprejurimile statiunii Baile Herculane sunt cunoscute 16 izvoare cu apa termominerală, înşirate de-a lungul Cernei pe o lungime de aproape 4 km;izvoarele de la Baile Herculane au radioactivitatea ridicata si sunt comparabile prin valoare cu cele de la Vichy si Mont Dore),turismul montan (predominant in Carpati),turismul urban (urban se refera la petrecerea timpului liber, a vacantelor in orase, pentru vizitarea acestora si pentru desfasurarea unor activitati diverse:Bucuresti,Brasov, Timisoara etc.), turism rural si ecoturism, turismul cultural (turismul cultural in România este în general de natură religioasă, practicat în cea mai mare masura de turistii straini, atrasi de frumusetea si de încarcatura cultural-istorica a obiectivelor turistice :manastiri, biserici, muzee, etc.),turismul de afaceri (cu o dezvoltare crescândă în ultimii ani fără a se confunda cu turismul urban), turism de litoral (litoralul Mării Negre), etc.

De asemenea principalele repere turistice din România sunt: capitala ţării (Bucureşti), litoralul Mării Negre cu staţiunile sale (Mamaia, Eforie Nord, Neptun etc.), Delta Dunării, Munţii Carpaţi, în special Valea Prahovei şi Poiana Braşov (zonele montane cele mai frecventate), Bucovina (situata in nordul Moldovei) cu vestitele mănăstiri si biserici, ale căror picturi exterioare (datând din sec.XVI) au fost declarate patrimoniu UNESCO, Maramureş, sudul Transilvaniei, incluzând şi ţinutul Haţeg şi zonele înconjurătoare (leagănul civilizaţiei dacice) şi Nordul Olteniei.

Pe lângă aceste zone turistice in România sunt multe alte centre turistice, oraşe şi staţiuni. Ele includ oraşele cu vestigii medievale: Iaşi (vechea capitală a Moldovei), Cluj - Napoca (cel mai important oraş al Transilvaniei medievale), Timişoara (oraş multietnic şi multicultural din Banat), Braşov, Târgovişte (capitala Munteniei, înainte de Bucureşti), Sibiu, Sighişoara ,Fluviul Dunărea la Porţile de Fier, masivul Făgăraş (cu cel mai spectaculos relief alpin din România) sau Parcul Naţional Retezat din Carpaţii Meridionali încântă vizitatorul cu frumuseţea lor .

Locurile istorice şi mediul lor natural sunt puncte de atracţie pentru turiştii străini, şi nu numai, datorită legendelor populare locale (de ex. legenda lui Dracula).

În activitatea turistică internă se practică o gamă largă de forme şi aranjamente turistice,determinate de modalităţile de satisfacere a nevoii de turism, de condiţiile de realizare a echilibrului ofertă-cerere, de paticularităţile organizării călătoriei. În general, formele de turism pot fi definite prin aspectul concret pe care îl imbracă combinarea serviciilor (transport,cazare,alimentaţie,agrement) ce alcătuiesc produsul turistic , precum şi prin modalitatea de comercializare a acestuia.