Determinarea Gradului de Atractivitate al Stațiunii Mamaia

1.Prezentarea generală a staţiunii

Mamaia este o staţiune balneoclimaterică sezonieră , de interes general , situată în judeţul Constanţa.

- Aşezare geografică : staţiune la litoralul Mării Negre , aşezată între mare şi lacul Siutghiol (Mamaia) , la o distanţă de 5 km nord de Constanţa. Mamaia are o lungime de 8 km însă o lăţime de doar 300m. Este cea mai mare staţiune turistică din România fiind denumită „Perla Mării Negre” , fiind în prezent una dintre cele mai frumoase staţiuni maritime europene.

- Căi de acces :

- feroviare : gara Constanţa (situată la circa 7 km de Mamaia)

- rutiere : DN2A , DN 39 , DN22B , E60 , E87

- aeriene : aeroportul Mihail Kogalniceanu (situat la circa 25 km de Mamaia)

- maritime : portul Constanţa

- Scurt istoric

Primele construcţii din amplasamentul actual al Mamaiei s-au construit în 1906 şi constau din cabine de lemn reunite sub două Pavilioane, terminate cu câte un foişor şi o punte care înainta în mare. Inaugurarea a avut loc pe 22 august 1906, construcţiile fiind amenajate după planurile arhitectului peisagist E. Recont, în urma extinderii portului către plajele existente înConstanţa şi a mutării "băilor de mare" într-o altă locaţie, respectiv actuala Mamaia. Pentru a înlesni accesul turiştilor către Mamaia (sau ceea ce acum înseamnă zona Cazinoului din Mamaia), între gara Constanţa şi staţiune se montează o linie de cale ferată pe traseul pe care astăzi se află Bulevardul Mamaia. Aceste construcţii au reprezentat centrul activităţilor turistice până la dispariţia lor într-un incendiu în 1920. Imediat după încheierea Primului Război Mondial, staţiunea se dezvoltă şi începe amenajarea ei, odată cu construirea rezidenţei de vară a familiei regale, în actualul Club Castel. În anul 1925 se construieşte Cazinoul iar în anul 1934 apare primul hotel, de fapt o vilă. Primul hotel în adevăratul sens, a fost Rex (1936), iar abia în 1957 apare şi Bucureşti (actual IAKI), care şi astăzi reprezintă unul dintre hotelurile mai răsărite ale Mamaiei. În era comunistă, la Mamaia s-au realizat o serie de construcţii fără un plan de urbanizare, pentru a putea fi suportat avalul de turişti atraşi de nisipul fin. Dezvoltarea staţiunii a avut loc în două etape : între 1959 - 1965 s-a dezvoltat partea sudică, începând cu hotelul Parc, iar partea nordică a fost ridicată în mare parte în timpul lui Ceauşescu, adică între 1982 - 1985.

- Legende

Fâşia de nisip dintre lacul Siutghiol şi mare, pe care se află plaja Mamaia, se zice că n-ar fi fost înainte vreme. Iată ce ne spune legenda

Mamaia a fost o moldoveancă, soţia unui viteaz român omorât de turci în lupte. Şi ea s-a luptat cu ei. Fiind însă prinsă, a fost luată roabă de către paşa din Silistra împreună cu fetiţa ei, Constantina. Acest paşă o aduse lângă Constanţa, îi făcu o casă pe malul mării şi o lăsă aici, cu bani şi slugi multe, tot de neam moldovean. Fetiţa nu se despărţea de mama sa, căreia îi zicea: ”Mamaia”. Era nespus de frumoasă. Avea părul bălai şi faţa albă, parcă era zână. Turcii de prin împrejurimi îi ziceau “Ghiuzel-Kiustanda” – adică frumoasa Constantina. Amândouă, mamă şi fiică, erau foarte credincioase şi mult respectate de locuitorii de prin împrejurimi. Veşnic însă erau triste.

Dar iată că într-una din zile, pe când moldoveanca se afla singură pe malul mării, soseşte o barcă cu nişte turci trimişi de paşă. O răpesc şi fug cu ea, pe apă. De frică, mama a început să-şi strige fetiţa. Aceasta, auzind-o, a ieşit afară şi, alergând spre barcă, striga: ”Mamaia”! “Mamaia”! Când a ajuns la mal şi a văzut că barca s-a depărtat, a intrat în apă. Mama, speriată că i se îneacă fetiţa, a început să se roage lui Dumnezeu. Atunci, în loc de apă, sub picioarele fetiţei s-a ridicat o punte de nisip care creştea, încât nici nu ştia ce să creadă. Mama sa dispăruse din barcă. Fata, ţipând şi mai tare, a alergat pe puntea de nisip strigând: ”Mamaia”! “Mamaia”!. Ce se întâmplase- Dumnezeu, ascultându-i rugăciunea, a prefăcut-o pe mamă în punte de nisip şi a aşternut-o ca drum între ape, ca să nu se înece fata. De atunci, această fâşie de nisip, pe care se află plaja, se numeşte “Mamaia”.