Economia mondială a SUA

I

PREZENTARE GENERALA

1. Date generale

Locaţie: America de Nord, mărginită de Oceanul Atlantic de Nord şi de Oceanul Pacific de Nord, între Canada şi Mexic;

Suprafaţă totală: 9.809.155 kilometrii pătraţi ( 3.787.319 mile pătrate);

Suprafaţă uscată: 9.158.960 kilometrii pătraţi;

Apă: 470.131 kilometrii pătraţi;

*Notă: sunt incluse doar cele 50 de state şi Districtul Columbia;

Populaţie: 288.368.992 persoane (2003);

Densitatea populaţiei: 29.4 persoane/kilometru pătrat;

Speranţă de viaţă: 77.3 ani ( bărbaţi – 74.6ani; femei – 79.8ani );

Limba: Engleza, cu minorităţi semnificative vorbitoare de limba spaniolă;

Religie: Protestanţi, Romano- Catolici, Evrei şi alte minorităţi;

Moneda: Dolarul American ( $ );

Capitala: Washington, DC;

Tări învecinate: Canada, Cuba, Mexic;

Graniţe terestre: 12.248 kilometrii;

Graniţă maritimă: 19.924 kilometrii;

Folosirtea terenului: - pământ arabil 19%;

- culture permanente 0%;

- păşuni permanente 25%;

- păduri 30%;

- altele 26%;

Resurse naturale: cărbune, cupru, plumb, molibden, fosfaţi, uranium, bauxită, aur, minereu de fier, mercur, nichel, argint, zinc, petrol, gaze naturale, cherestea.

Produs Intern Brut per capita: $32.611;

Creştere economică:3.4% (2006);

Inflaţie:2.5% (2006);

Somaj: 4.5%.

La câţiva ani după împărţirea din 1793-prin Tratatul de la Paris-a Americii franceze (Canada şi Louisiana până la Glful Mexic) între America engleză şi America spaniolă, a izbucnit o mişcare de protest în America engleză, din cauza puternicei presiuni fiscale şi vamale exercitată de Londra asupra coloniilor americane. Sătui de a mai suferi astfel de neajunsuri, coloniştii au rupt legăturile cu Anglia, ceea ce a declanşat ostilităţi împotriva insurgenţilor.

Franţa i-a susţinut pe rebeli, în timp ce ultimii s-au străduit în van să-i antreneze la revoltă şi pe locuitorii din Quebec. Din acest proces de emancipare faţă de Anglia au luat naştere cele treisprezece state foste colonii, care s-au declarat independente în 1776 şi care au format apoi Statele Unite ale Americii, în urma unui război cu englezii. Prin Tratatul de la Versailles din 1783, acestea au fost recunoscute de către Anglia.

„United States of America”, ce abia se năşteau, erau blocate între Imperiul spaniol şi Imperiul britanic şi se temeau permanent de revenirea colonială a celui din urmă.

La naşterea lor, Statele Unite ocupau un teritoriu de 2,3 milioane km2 , locuit de cca patru milioane de persoane. În 1803, Washingtonul a cumpărat de la Franţa un teritoriu de aproximativ două milioane km2, Louisiana, pe care Franţa îl redobândise cu puţin înainte de la Spania. Decişi să îşi continue expansiunea continentală, americanii au atacat garnizoanele engleze din Canada, în scopul de a ocupa şi această ţară. Încă o dată americanii s-au gândit că de partea lor se vor ridica canadienii francofoni, ceea ce nu s-a întâmplat. Eliberaţi în Europa de povara războiului împotriva lui Napoleon, englezii au contraatacat şi am amenintat din nou independenţa Statelor Unite. Această reîntoarcere a englezilor n-a mai avut alte urmări, Pacea de la Gand stabilind un statu-quo teritorial în America de Nord. De acum înainte, expansiunea Statelor Unite se va îndrepta spre sud: cumpărarea Floridei, care le deschidea accesul la Golful Mexic, apoi anexarea Texasului, a Californiei, a Oregonului. În mai puţin de treizeci de ani, Statele Unite s-au extins cu trei milioane km2, îndeosebi pe seama Mexicului.

Perioada dintre 1812 şi Războiul de Secesiune (1861-1865), în afara expansiunii terotoriale, este marcată prin două caracteristici: pe de o parte conflicte între adepţii centralismului şi cei ai federalismului privind organizarea teritoriului; pe de altă parte, rivalitatea cu Londra pentru cucerirea restului continentului şi asigurarea accesului la Oceanul Pacific.

Puţin după sfârşitul Războiului de Secesiune, Statele Unite au dobândit Alaska şi insulele Aleutine, pe care ţarul rus nu dorea să le păstreze, nici să le vândă Imperiului britanice rival, din cauza poziţiei lor strategice în estul Siberiei.

Sfârşitul secolului al XIX-lea a inaugurat o nouă perioadă pentru Washington: dacă expansiunea rămânea cu adevărat cuvântul de ordine, în schimb direcţia acesteia se schimba. Acum, Statele Unite care ştiuseră sî reducă prezenţa engleză în America de Nord, s-au preocupat să izgonească influenţa spaniolă. Dupa ce au încercat să cumpere Groenlanda şi Islanda de la Danermerca, Statele Unite s-au întors spre Marea Caraibilor şi spre Oceanul Pacific, unde vechiul Imperiu spaniol îşi menţinea influenţa colonială. Punându-se în sprijinul revoltaţilor cubanezi, Washingtonul a intrat în război împotriva Spaniei în 1898. După operaţiuni navale vitorioase, Statele Unite au constrâns Spania să semneze Tratatul de la Paris, prin care Filipinele, insula Guam şi Puerto Rico au revenit americanilor, în timp ce Cuba devenea un protectorat al acestora. Trebuie menţionat că Puerto Rico este astăzi un stat nesuveran, asociat Statelor Unite care, în 1998, au respins încă o dată alăturarea acestuia ca al 51-lea stat al Federaţiei.