Mediul Arctic

Zona Arctica este regiunea din jurul Polului Nord, opusa zonei Antarctice, regiune in jurul Polului Sud. In emisfera Nordica, zona Arctica include Oceanul Arctic (care se intinde pe suprafata polului Nord), parti din Canada, Groenlanda (teritoriu al Danemarcei), Rusia si Statele Unite ale Americii (Alaska), Islanda, Norvegia, Suedia si Finlanda.Cuvantul arctic provine din grecescul “arktos” care inseamna “urs”. Aceasta de datoreaza localizarii constelatiei Ursa Mare deasupra regiunii arctice.

Exista numeroase definitii atribuite regiunii arctice, in general granita fiind considerata nordul Cercului Arctic (66°33’N). Alte definitii sunt emise din punct de vedere al climatologiei sau ecologiei, precum izoterma de 10°C a lunii iulie, care la randul ei corespunde limitei climaterice a arborilor de constructie in marea parte a zonei arctice. Din punct de vedere social si politic, regiunea arctica include teritoriile nordice a celor opt state mentionate mai sus, la care se adauga Laponia, in ciuda faptului ca, dupa dupa definitiile stiintifice, acest teritoriu este considerat unul subarctic.

Zona arctica este in special un vast ocean acoperit de gheata (care este uneori considerat a fi mare o nordica a Oceanului Atlantic), inconjurat de un spatiu inghetat si despadurit. Este plin de viata, incluzand organisme adaptate la gheata, pesti si mamifere marine, pasari, animale terestre si societatea umana.

Regiunea arctica, prin natura sa, este o zona unica. Cultura din zona si populatia indigena s-au adaptat frigului si conditiilor extreme. Din perspectiva fizica, chimica si a balantului biologic din lume, regiunea arctica se afla intr-o pozitie cheie, reactionand impresionabil schimbarilor de clima. Din perspectiva cercetarilor cu privire la schimbarile climatice, regiunea arctica este considerata un sistem de avertisment prematur.

Mediul rece arctic este dezvoltat dominant pe apa – Oceanul Arctic. Ocupa insa si o mare parte din Groenlanda si arhipeleagurile nord-canadiene. Limita climatica este data de izoterma de -20ºC a lunii ianuarie. Limita reala insa nu corespunde cu cea climatica deoarece gheata arctica, in special, in Groenlanda, depaseste prin limbi si lobi glaciari limita zapezilor vesnice. Spre deosebire insa de calota sudica , in nord limita climatica este mai coborata cu 10ºC, din cauza racirii puternice a maselor continentale din jur. De altfel, polul frigului in emisfera nordica este situat in tundra si taiga (la Oiniakon si la Vorhoianskon ), in timp ce in Antarctica, acesta se gaseste pe calota, foarte aproape de polul matematic.

Gheata dominanta ce constituie relieful regiunii arctice este de tip banchiza, cu grosimi de 4-60 m, ce pluteste la suprafata Oceanului , care primeste si influenta apelor mai calde venite dinspre Oceanul Atlantic. Calota – banchiza se roteste lent, in deriva, sub influenta fortei Coriolis. In Groenlanda, calota glaciara are insa grosimi de pana la 3000 m, situandu-se zonal intr-un climat care ar putea permite topirea sa, bilantul glaciar fiind negative.Calota s-a perpetuat din glaciatiunea Wurm, prin autointretinere, fiind favorizata de cadrul geomorphologic.Ea apara situata intr-o depresiune inconjurata de munti,similar oarecum, Depresiunii Transilvaniei. Calotele mult mai mici si/sau ghetarii montani de tip montan sau alaskaian (piemont de gheata) se dezvolta si pe celelalte insule din Arctica.