Monitorizarea avalanșelor în România

Motto: „ Natura nu ştie de glumă, ea este gravă, severă şi are întotdeauna dreptate. Defectele şi greşelile sunt de fiecare dată ale omului.” Gothe

I. Descrierea hazardului

Studiul avalanşelor este o problematică atât de geomorfologie

dinamică cât şi de risc climatic, care a fost foarte puţin abordată în literatura ştiinţifică românescă. Acestea pot fi considerate riscuri climatice deoarece producerea lor presupune existenţa zăpezii şi sunt generate în mod indirect de condiţiile climatice, fiind fenomene ce se produc în toate zonele montane indiferent de latitudine. (Sorocovschi, 2002 )

Avalanşa este un fenomen cu acţiune rapidă şi efecte distructive imediate care poate fi definit ca o deplasare gravitaţională a zăpezii pe distanţe mai mari de 50 de metri, care antrenează în drumul ei material dendritic, vegetaţie şi sol mărindu-şi astfel volumul, deplasarea având loc cu viteze mari prin alunecare sau rostogolire în zonele unde predomină precipitaţiile sub formă de zăpadă şi pe versanţii cu pante ce depăşesc 25-35grade. (Bogdan, Niculescu, 1999).(fig.1)

10 aprilie 2004, Bâlea Lac, Munţii Făgăraş

http://www.cnrm.meteo.fr/icam2007/ICAM2007/extended/manuscript_1.pdf

O clasificare complexă a avalanşelor a fost realizată de către N. Topor (citat de Bogdan şi Niculescu), acesta urmărind atât evoluţia stucturii fizice cât şi condiţia de depundere a zăpezii, astfel putând fi diferenţiate următoarele tipuri:

o Avalanşele de primăvară (de fund sau compacte), declanşarea lor este bruscă şi rapidă, fiind provocate de încălzirea vremii care determină topirea stratul superior al zăpezii.

o Avalanşe de ninsoare prăfoase, se produc în timpul iernii, sunt cele mai grave şi cele mai greu de prevăzut.

o Avalanşe în bulgari de zăpadă, specifice pantelor mici şi versanţilor cu expoziţie nordică.

o Avalanşe în scânduri de zăpadă, sunt formate din straturi suprapuse cu proprietăţi şi vechimi diferite care sub acţiunea vântului şi a îngheţului repetat alunecă unul pe suprafaţa celuilalt.

o Avalanşele de cornişe, sunt specifice crestelor înguste, cornişele de gheaţă care se dezvoltă rupându-se din cauza greutăţii zăpezii.

O altă clasificare este cea făcută de Meteo France, clasificare preluată si de Păltineanu C., care diferenţiază trei tipuri de avalanşe:

o Avalanşe de zăpadă proaspăt căzută, în cazul acestor tipuri de

avalanşe nu se poate apela întotdeauna la analiza unor situaţii anterioare pentru a stabili o cartografiere a teritoriului cu risc de producere a avalanşelor.

o Avalanşe în plăci dure, aceste plăci sunt dificil de sesizat şi sunt

cauza a ¾ din mortile accidentale.(fig. 2)

o Avalanşe de zăpadă umedă, repezintă un factor de eroziune prin

frecvenţa lor deoarece împiedică creşterea din nou a vegetaţiei aducând roca la zi.