Munții Semenic

Marcând nucleul orogenului regional, Masivul Semenic se afla incadrat pe trei laturi de arii depresionare si culoare tectonice adânci. Numai la margina de vest, la contactul cu Muntii Aninei, unde vaile Bârzava si Poneasca au trasee de sens opus, se remarca o nota de discontinuitate geomorfologica mai limitata, uneori cu evidente caractere de tranzitie.

Flancarea lui periferica de trepte când mai largi si cu denivelari ponderate, când mai înguste si cu sectoare de abrupturi I-au conturat, împreuna cu arealele joase, inconjuratoare, aspectul de bloc basculat de tip horst, imprimând fizionomiei de ansamblu înfatisarea de masiv montan, cu toate ca înaltimile sale maxime nu ating valoarea de 1450 m.

Infatisarea asimetrica a muntelui, este data de dubla trasatura morfogenetica.

Asimetria pe directia nord-sud se evidentiaza prin denivelarea care se inscrie intre compartimentul mai jos, Muntele Nemanul, care la rândul sau coboara în trepte prelungi spre valea larga a Timisului si partea sudica, alcatuind un soclu mai ridicat, care constituie Semenicul Inalt, in cadrul caruia se afla situate cele mai mari altitudini. El cade destul de abrupt spre depresiunea intramontana Garâna-Brebu Nou, dincolo de care coboara prin trepte prelungi spre valea Nerei ce strabate aproape axial Depresiune Bozovici. Compartimentul sudic formeaza cumpana hidrografica principala a Banatului, din care pornesc în toate directiile râuri cu ape bogate si repezi – Timisul, Bârzava, Nera, Mehadica etc., pe care sunt axate cai magistrale de circulatie. Vaile lor mult adâncite au accentuat nota de individualizare si caracterul de bloc suspendat al Muntilor Semenic.

Pe directia vest-est, asimetria se manifesta prin aceea ca spre est, catre culoarul tectonic al Timisului, edificiul montan este alcatuit din trepte mai largi, dar cu denivelari mai accentuate, iar catre vest, treptele reliefului sunt înguste si cu amplitudini altimetrice mai reduse.

Urmarind traseele vailor care strabat sau flancheaza masivul, se constata o larga diversitate a morfologiei acestora.

Privite la scara intregii regiuni, adaptarile formelor de relief la constitutia geologica se prezinta mascate ca urmare a caracterului de « îmbatrânire » a muntelui. Conditiile morfoclimatice si variatiile de regim ale acestora au jucat un rol important incepând de la sfarsitul pliocenului si pregatind un câmp larg de actiune proceselor de alterare profunda a rocilor, mai ales în ultima parte a pleistocenului si începutul holocenului.

Trasaturile de amanunt ale reliefului Muntilor Semenic sunt conturate în prezent de procesele de modelare actuala cuprinzând actiunea diversificata a pluviodenudatiei, apelor curgatoare si de infiltratie, zapezii, înghetului si dezghetului, vântului, gravitatiei, factorului biotic si activitatii omului.

În comparatie cu masivele din est – Tarcu, Godeanu si Cernei – Muntii Semenic au infatisarea unei platforme joase, culmile netede, grupate în majoritatea lor în suprafete larg ondulate, fiind acoperite cu pasuni si fânete. Peisajul geomorfologic de ansamblu este acela al unui masiv montan vechi, care a fost timp îndelungat supus denudatiei. Pe suprafata celei mai înalte trepte a reliefului, se contureaza câteva vârfuri mici, cu aspect de martori reziduali – Semenic, Piatra Goznei, Piatra Nedeea.

La aceste trasaturi generale ale morfologiei se adauga si prezenta sectoarelor de povârnisuri, situate în culoare tectonice si vaile mult adâncite.

Din punct de vedere geologic, zona Muntilor Semenic se caracterizeaza printr-o situatie tectonica complexa, ilustrata prin structuri plicative si disjunctive majore, a caror geneza apartine mai multor cicluri tectonice. O trasatura esentiala o constituie sariajele.

Muntii Semenic au rezultat prin asamblarea mai multor unitati structurale, delimitate prin linii mari de dislocatie directionala.

Formatiunile geologice sunt constituite din roci metamorfice, magmatice si sedimentare, apartinând domeniilor getic si danubian, parautohtonului de Severin si depresiunilor postectonice. De-a lungul unei linii care trece pe la est de Caransebes –Turnu Ruieni – Armenis – Teregova – Luncavita, geticul încaleca spre est domeniul danubian. În cea mai mare parte Semenicul este alcatuit din sisturi cristaline intens metamorfozate, predominând cele mezometamorfice, iar cele epimetamorfice existând cu totul limitat în partea centrala a regiunii. Sisturile cristaline apartin seriei de Sebes Lotru, denumita regional seria de Timis, iar cele epimetamorfice, seriei de Minis. Cristalinul getic din Masivul Semenic se caracterizeaza prin cute mari, drepte relativ simetrice, desfasurate paralel cu directia catenei muntoase.

Rocile eruptive, apartinând domeniului getic si celui danubian, sunt reprezentate prin granitoidele de sinorogene de Poneasca si Lindenfeld-Buchin si granodiorite si tonalite de la Slatina-Timis de vârsta paleogena.

Sedimentarul mezozoic este reprezentat prin pachete groase de calcare recifale.

Sedimentarul neozoic sta transgresiv peste unitatile tectonice formate anterior si este reprezentat printr-o gama larga de formatiuni – argile, marne, conglomerate, nisipuri, pietrisuri etc.