Parcul Natural Porțile de Fier

Declarat În 1998, acest parc este cel mai mare din România, cuprinde 14 rezervaţii ştiinţifice cu protecţie integrală, aflate de-a lungul Defileului Dunării şi Porţilor de Fier până la Schela Cladovei. Această zonă deosebit de complexă este în bună parte pregătită pentru a intra în circuitul de valori cultural-turistice al Europei. La Drobeta Tr. Severin, Orşova, Berzeasca şi Moldova Nouă s-au format Centre de Informare ale Parcului, dotate cu expoziţii, material documentar, urmând ca în cadrul acestor structuri să se deruleze programe de ocrotire şi studiere a habitatelor din acest spaţiu carpato-dunărean.

Defileul şi Clisura Dunării - Cazanele

Întinzându-se pe o suprafaţă de 120 km, de la Baziaş până la Porţile de Fier, este cel mai lung defileu de pe cursul Dunării şi unic în Europa prin grandoarea configuraţiei sale. Prezintă o succesiune de bazinete depresionare ce alternează cu clisuri, în Cazanele Mari şi Mici lăţimea fluviului încorsetându-se pe alocuri până la 150 m.În urma construirii hidrocentralei la Porţile de Fier, prin dimensiunea noului lac de retenţie, Defileul Dunării şi îndeosebi zona Cazanelor au scăpat de grozăvia învolburării apelor prin strâmtorile marcate de versanţii abrupţi. S-au numit “Cazane” pentru că aici, prin coridoare cu fiorduri, apa părea că fierbe clocotitor şi întunecat. Firul apei zigzaga după cum îşi făcuse loc pentru albie printre stânci. Acest aspect se vede şi azi de pe puntea vasului, care o dată ajuns în Cazanele Mari trece dintr-un golf într-altul ocolind pereţi stâncoşi ce apar brusc în faţa vasului, însă acest decor nu mai este înfricoşător. Liniştea lacului urcă până la intrarea Dunării în ţară, la Baziaş, şi se simte până la Belgrad.

Pornind de la Orşova, mai sus în dreptul localităţii Eşelniţa începe intrarea în Cazanele Mici. Drumul prin Defileu se parcurge pe apă sau pe uscat. Şoseaua este săpată în stâncă pe mai multe porţiuni. În dreptul fostei localităţi Ogradena, vasul se apropie de malul sârbesc pentru a se citi inscripţia de pe Tabula Traiana, amintind drumul legiunilor romane din anii 101-104, când meşterii au tăiat muntele pentru a construi şoseaua pe malul sârbesc. La km D 967,3 peretele Ciucarului Mic este despicat de Valea Mraconiei. Vasele şi maşinile staţionează aici pentru a vizita complexul turistic cu acelaşi nume. La prima vedere: chipul dacic al lui Decebal dăltuit în stâncă şi mănăstirea Mraconia parcă răsărind din fluviu. Mai sus, pe valea dintre munţi se poate vizita micul golf al Mraconiei înconjurat de cabane, tabăra de elevi, tabăra de pictură.

La km D 970 lacul se lăţeşte brusc formând Golful Dubovei, de aici în sus intrându-se în spectacolul Cazanelor Mari, unde Dunărea străbate abrupturile albe ale Ciucarului Mare (cota maximă 318 m) şi vizavi ale Ştirbătului Mare (cota maximă 768 m), albia fluviului având aici lăţimea minimă de 150 m şi adâncimea maximă de 80 m. Grandoarea Cazanelor Mari se vede aici numai navigând pe Dunăre, şoseaua ocolind masivul muntos.

Mai sus, la km D 985 se află înecate ruinele cetăţii medievale Tri Kule (sec. XIV), din care se mai văd două turnuri răsărind din apă. La km D 1000 apar stâncile calcaroase ale Grebenului, şoseaua străbate, deasupra lacului, peste roci mărnoase şi calcare roşcate.

Mai sus, unde începe intrarea (din amonte) în Cazanele Mari, ţâşneşte din ape un pinten al stâncii Babacai, loc unde altădată marinarii staţionau şi făceau rugăciuni, căci urma coborârea în fioroasele Cazane.