Parcul Natural Porțile de Fier

Parcul Natural Portile de Fier se afla in sud-vestul Romaniei, limita sudica a acestuia fiind malul romanesc al Dunarii. La est se invecineaza cu localitatea Dr. Tr. Severin ( Mehedinti ), la vest cu localitatea Bazias ( Caras-Severin ), iar la nord, de la confluenta Nerei cu Dunarea, Varfurile Talva Blidarului, Svinecea Mica si Mare, practic urmareste interfluviul Dunarii format de afluentii acesteia.

Prin patrimoniul natural şi cel etno-cultural pe care îl deţine, acest spaţiu oferă posibilitatea dezvoltării tuturor formelor principale de turism, forme ce vor fi trecute în revistă în cele ce urmează:

Turismul ştiinţific a apărut ca rezultat al descoperirii pe teritoriul mai multor localităţi din regiune, pe ambele maluri ale Defileului Dunării a numeroase situri cu structuri geologice sau cu fauna fosilă care au trezit interesul geologilor şi paleontologilor, elemente vii de floră şi faună endemică sau rară care au intrat în sfera de atenţie a botaniştilor, entomologilor, zoologilor, urme de locuire preistorică, antică sau feudală ceea ce a atras în zonă istorici şi arheologi.

Turismul cultural este o formă de turism care se adresează unei sfere mai largi de turişti şi se realizează prin vizitatrea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice, monumente, edificii religioase, muzee etnografice şi de obiective de tehnică populară), vizitarea muzeelor, participarea la evenimente culturale (spectacole folclorice de muzică, dans, sărbători tradiţionale, expoziţii). Şi această forma de turism se adresează unui public avizat şi reprezintă o formă modernă de a petrece vacanţa. Această formă de turism poate fi practicată în PNPF de alungul malului Dunării. Astfel pot fi vizitate obiectivele arheologice din perioada antică (cetăţile dacice de la Divici şi Stânca Liubcova, Castrul roman şi piciorul Podului lui Apolodor), evul mediu (ruinele cetăţilor Sf. Ladislau, Drencova, Tricule), şi istoria modernă (Peştera Veterani, Complexul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I). Teritoriul la care facem referire deţine şi monumente importante pentru identitatea naţională a românilor (tabula Traiana, bustul regelui Decebal).

Turismul ecumenic sau monastic a apărut încă din evul mediu şi sa dezvoltat foarte puternic în timpurile moderne. Pelerinajul a condus la construirea de drumuri şi aşezări, a făcut să înflorească comerţul şi industriile, a popularizat aspectele culturale ale acestora. După 1989, odată cu redobândirea libertăţii de credinţă, şi în zona noastră s-a manifestat o creştere a interesului pentru spiritualitatea religioasă materializată prin vizitarea unor aşezăminte ca Mănăstirea Sf. Ana, Mănăstirea Vodiţa, Catedrala Catolică din Orsova, etc.

Turismul de odihnă şi recrere. Cadrul natural al zonei oferă condiţii propice pentru dezvoltarea acstei forme de turism, cu atât mai mult cu cât aceasta fomă de turism este şi cea mai puţin costisitoare, adresânduse, practic tuturor categoriilor de turişti, indiferent de preocupări, pregătire, vârstă, religie sau mărime a portofelului. In funcţie de modalitatea de practicare, caracteristice acestei forme de turism, sunt drumeţia şi turismul balnear. Cel mai spectaculos peisaj de pe intreg cursul Dunării este acela al Cazanelor Mari şi Cazanelor Mici.