Relieful Glaciar

Cuvinte cheie : ghețari, circ glaciar, morene, vale glaciară, eroziune.

1.Introducere

Relieful glaciar reprezintă relieful format pe munții înalti în timpul răcirii climatice din cuaternar.În relieful din perioada actuală se mai recunosc numai urmele lăsate de ghețari : circuri și văi glaciare, morene, praguri, roci mutonate, microdepresiuni de vale graciară și șei de transfluență la care se mai adaugă și formele periglaciare ( custuri, ace, strungi, umeri periglaciari de vale, portițe și ferestre ).

2. Relieful glaciar

2.1 Ghețarii

Ghețarii reprezintă volume de gheață însemnate aflate la latitudini mari ( polare ) sau în munți la altitudini ridicate, acolo unde temperaturile pozitive se produc mai rar și nu determină topirea lor, iar precipitațiile dominant solide le asigură creșterea masei.( Ielenicz M., Geomorfologie general , p. 100 ).

Ghețarii rezultă prin acumularea și transformarea în timp a zăpezii care persistă de la un an la altul pe suprafețe slab înclinate sau în depresiuni cu dimensiuni variabile. Căderile anuale de zăpadă formează un strat cu grosime variabilă. Cu timpul, datorită propriei greutăți și a unor topiri parțiale stratul de zăpadă suferă transformări care se concretizează în tasări însoțite de micșorarea până la eliminarea golurilor de aer și modificarea formei cristalelor. De la an la an, din cauza presiunii exercitată de acumulările de zăpadă, în straturile de dedesubt se produce transformarea gheții spongioase ( neve ) în gheață lipsită de aer, dar care datorită plasticității se deplasează

În timp ce unele surse aleg să clasifice ghețarii în diferite tipuri în funcție de morfologia lor, alții aleg să-i încadreze pe baza aspectului. Prin urmare, ghețarii se împart în două mari grupe ( în funcție de locul unde se găsesc ) : ghețari alpini și ghețari continentali.

Ghețarii alpini sunt reprezentați de masele de gheață în regiunile montane la altitudini mari ca limita zăpezilor persistente. După locul unde sunt cantonați ei se împart în :

- Ghețarii de vale la care alimentarea bogată în circul glaciar face ca gheața să se scurgă în lungul văii, sub forma unei limbi de gheață, contribuind la modelarea unei văi glaciare.

- Ghețarii de circ se formează din zăpada acumulată la obârșia văilor sau pe versanți slab înclinați, situați deasupra limitei zăpezilor persistente.

- Ghețarii de podiș apar pe platourile înalte din Pamir, Himalaya și sunt ca niște saltele de gheață, fără scurgere, având un caracter suspendat.

2.2 Procese și forme de relief glaciare

Ghețarii reprezintă un important agent modelator al scoarței terestre. Masa lor încărcată cu grohotișuri, praf etc. se deplasează la viteze diferite în funcție de mărimea pantei. Ghețarul exercită trei procese : eroziunea suprafeței cu care intră în contact, transportul gheții și a materialelor și acumularea materialelor în diferite sectoare unde ghețarul se degradează.

Formele de relief aparțin celor două procese contradictorii : eroziunii glaciare și acumulării glaciare. Ele au dimensiuni, înfățișare și alcătuire deosebite de la un ghețar la altul.

2.3 Relieful creat de eroziune

Eroziunea glaciară se manifestă diferit în funcție de mai mulți factori :

- viteza de deplasare a masei de gheață ( eroziunea este mai ridicată la viteze mai mici )

- grosimea masei de gheață care presează rocile subglaciare ( cu cât este mai mare masa de gheață cu atât eroziunea este mai mare )

- panta suprafeței subiacente ( pe pante mici și contrapante, eroziunea este mai activă )

- rezistența rocilor din care este alcătuită suprafața subglaciară ( rocile moi sunt mai ușor de dizlocat decât cele dure )

- încărcătura masei de gheață cu blocuri și grohotișuri ( cu cât încărcătura este mai mare, cu atât eroziunea este mai mare )

Relieful procesului de eroziune este diferit în funcție de mărimea ghețarului impusă de climat, durata acțiunii și poziția lui față de limita zăpezilor permanente. Cu cât un ghețar are un bazin de alimentare mai mare și o acumulare de zăpadă ridicată care să se transforme în gheață, cu atât acțiunea lui asupra reliefului este mai de durată. Indiferent de tipul de ghețar montan, două forme de eroziune sunt comune : circul și pragul din fața acestuia. La cei care au volum mai mare se mai adaugă : valea glaciară, pragurile, bazinetele depresionare și umerii glaciari. La microforme se mai adaugă : striurile, custurile, rocile moutonate și pereții abrupți.