Relieful Litoral

.DEFINIREA DOMENIULUI LITORAL

Relieful specific de litoral ia naştere în regiunea de contact dintre uscat şi mare ,în urma unor procese mecanice,fizice, chimice şi biologice,în corelaţie cu tipul substratului şi cu poziţia geografică pe glob.Ţărmul reprezintă linia care desparte uscatul şi apa.Litoralul este spaţiul de interferenţă dintre uscat şi mare,care se extinde atât pe uscat cât şi sub apă şi care păstrează caracteristici genetice submarine şi subaeriene.Apele marine acţionează asupra ţărmurilor atât pe verticală,cât şi pe orizontală,liniar.

2.AGENŢI ,PROCESE ŞI MECANISME CARE AFECTEAZĂ DOMENIUL LITORAL

a)AGENŢI

VALURILE:mişcări ritmice ale particulelor de apă în jurul unui punct imaginar de echilibru.

Clasificarea valurilor sub aspect genetic:

- valuri eoliene care apar sub acţiunea frecării tagenţiale ale maselor de aer în deplasare,cu presiunea normală,faţă de apa marină.

- valuri mareice(tidale),generate de forţele mareice provocate de atracţia Lunii şi a Soarelui;deplasările maselor de apă în sens orizontal se produc sub forma curenţilor mareici

- valuri anomobarice care apar sub forma unor unde lungi ,legate de trecerea asupra unei regiuni oceanice a unor sisteme barice atmosferice(cicloni,furtuni tropicale-taifunuri),care provoacă schimbări bruşte ale presiunii atmosferice şi ale vânturilor

- valuri seismice,generate de mişcările bruşte pe verticală şi pe orizontală ale scoarţei terestre,în timpul cutremurelor de pământ,alunecărilor de teren intraoceanice şi al erupţiilor vulcanice;la suprafaţă ele apar ca nişte unde libere care se răspândesc cu o viteză mare,acestea sunt numite tsunami

- valuri navale se produc în timpul deplasării unor nave sau a unor corpuri solide în apă(hulă de însoţire)

După criteriul forţelor de anihilare ale valorilor cele mai importante sunt forţele gravitaţionale şi forţele capilare(valuri capilare,încreţituri perpendiculare pe direcţia vântului ,unele straturi de ulei plutitor la suprafaţă)

- valuri forţate de vânt sunt în creştere,sau în echilibru dinamic cu vântul generator

- valuri gravitaţional libere care nu sunt forţate de vânt şi poartă denumirea de hulă marină;au dimensiuni treptat scăzânde

- valuri staţionare care se formează în cazul interferenţei unor valuri cu direcţie diferită,sau chiar opuse de deplasare;astfel dispare senzaţia deplasării pe orizontală.

Geneza şi evoluţia valurilor eoliene.În privinţa formării valurilor există mai multe teorii,dintre care cea mai durabilă este teoria valurilor trohoidale a lui Herstner(1802) ,elaborată pentru un ocean de adâncime nelimitată,lichid ideal,fără frecare lichidă,cu densitate constantă,unde se formează valuri cu mişcare de translaţie ,gravitaţionale şi liberă.Concluziile acestei teorii sunt că particulele de apă în mişcarea lor urmăresc o orbită închisă,într-un intreval de timp egal perioadei valului,orbită,care este uşor deformată pe direcţia valului;iar particulele de la suprafaţă primesc cea mai mare cantitate de energie eoliană,deci vor avea raza orbitei cea mai mare.Odată cu creşterea adâncimii ,energia se transmite pe cale hidraulică,deci orbitele particulelor vor fi tot mai mici.Valurile dispun de energie potenţială şi energie cinetică,şi ele se calculează în funcţie de elementele de mărime şi viteză (mărimea lungimii valului).Valul cu desfăşurare ideală şi simetrică este hula regulată,care este un val gravitaţional în stingere neforţat de vânt.

În cazul valurilor forţate de vânt cu intensitate crescândă se produce deferlarea valurilor ,sau prăbuşirea eoliană a crestei.În asemenea cazuri vântul exercită o presiune excesivă asupra părţii superioare a crestei feţei ascendente şi crează o depresiune în partea opusă,pe faţa descendentă.Deferlarea valurilor în faţa ţărmurilor abrupte produce valuri de interferenţă.Puterea impactului de prăbuşire se înregistrează cu ajutorul dinamometrelor şi dinamografelor.Transformarea valurilor este mai moderată în zonele de ţărm cu plajă,acumulative.Aici iau naştere valurile de resacă,brizanţii,în cazul în care abruptul activizat de valuri nu dispune de adâncime suficientă de dezvoltare.

Dimensiunile maxime ale valurilor se observă în regiunile ,unde viteza vântului,durata ei şi spaţiul de dezvoltare liberă al valurilor sunt cele mai mari.În cuprinsul Oceanului planetar frecvenţa cea mai mare o au valurile cu înălţime mică,sub 2,1m.În cazul furtunilor excepţionale ele pot avea înălţimi de peste 20 m şi o lungime în jur de 400 m.Valurile obişnuite în timpul uraganelor au o înălţime de cca. 8 m ,cu perioadă de 8 secunde,viteză de 18-20 m/s şi pantă în jur de 1/10m – 1/30m.Regiunile cu uragane frecvente şi periculoase pentru navigaţie coincid cu regiunile de geneză a ciclonilor,cum sunt părţile nordice ale Oceanului Pacific,ale Oceanului Atlantic,precum şi regiunile uraganelor tropicale (taifunurilor).Frecvenţa cea mai mare a uraganelor se observă în perioadele de sfârşit de iarnă (februarie) şi de sfârşit de vară (august).