Strategia pentru Dezvoltarea Turismului în Regiunea Sud - Vest Oltenia

1. OBIECTIVUL GENERAL:

CRESTEREA CONTRIBUTIEI SECTORULUI TURISM IN PIB REGIONAL PANA LA 10% IN 2008

Cu toate ca potentialul turistic al regiunii noastre este unul deosebit, turismul regional este departe de a

fi unul dintre sectoarele care contribuie decisiv la formarea PIB Oltenia. In prezent, contributia

sectorului turistic in PIB este in jur de 2-3%.

Obiectivele specifice pentru realizarea obiectivului general:

Cresterea cu 300% numarului de turisti sositi in regiune

2. CONTEXTUL EUROPEAN SI NATIONAL

Contextul European:

CADRU LEGAL

Tratatul CE nu permite Comunitatii sa aplice o politica specifica in domeniul turismului. Cu toate

acestea, Articolul 3(u) al Tratatului, introdus odata cu Tratatul de la Maastricht, autorizeaza Comisia sa

ofere linii directoare pentru dezvoltarea turismului, in cadrul altor politici. In acest mod, prevederile

referitoare la libera circulatie a persoa nelor, bunurilor si serviciilor, precum si la micile intreprinderi si la

politica regionala, se aplica in aceeasi masura si turismului.

OBIECTIVE

Importanta economica a turismului a determinat institutiile europene sa se concentreze asupra acestui

sector in ciuda absentei unei baze legale. Detinand 53% din piata, Uniunea este cea mai mare regiune

turistica din lume. Aceasta industrie reprezinta 5,5% din PIB-ul Uniunii si ofera 6% din totalul locurilor

de munca.

REALIZARI

1. Masuri generale

Prima rezolutie a Consiliului in legatura cu acest subiect, datand din 10 aprilie 1984, a recunoscut

importanta turismului pentru integrarea europeana si a invitat Comisia sa faca propuneri. O Decizie

ulterioara din 22 decembrie 1986 [1] a stabilit un comitet de cons iliere pe probleme de turism si a cerut

Statelor Membre sa ia legatura cu acesta.

In acelasi an a fost instituita o linie de buget pentru finantarea contributiei comunitare menita sa sprijine

eforturile Statelor Membre de promovare pe pietele din afara CE.

Consiliul European a proclamat anul 1990 “ Anul European al Turismului”. Obiectivul acestei initiative a

fost de a exploata rolul integrator si economic al turismului in crearea Pietei Unice, de a stimula

turismul, de a promova forme alternative de turism.

Tratatul de la Maastricht din 1992 recunoaste pentru prima data ca Actiunile Comunitatii ar trebui sa

includa masuri in domeniul protectiei civile, energiei si turismulului. Pe 4 aprilie 1995 a fost adoptata de

catre Comisie o Carta Verde asupra rolului Uniunii Europene in domeniul turismului. Cele patru optiuni

prezentate in Carta Verde sunt construite in jurul a trei poli: consumatorul, mediul inconjurator si

industria.

2. Masuri speciale

a. Pentru turisti

Acestea includ masuri care faciliteaza traversarea frontierelor si protejarea sanatatii, sigurantei si a

intereselor directe ale turistilor, cum ar fi Recomandarea Consiliului din 22 decembrie 1986 asupra

protectiei importiva incendiilor in hoteluri, Directiva 90/314 referitoare la pachetele turistice [2] si

Directiva 94/47 referitoare la proprietatile de tip timeshare.[3].

b. Pentru afaceri si profesionisti

Acestea includ masuri referitoare la accesul pe piata, concurenta si afaceri de mici proportii.Aceste

masuri au acordat o atentie speciala profesiei de ghid turistic, care este supusa unor reguli stricte in

tarile mediteraneene ale Comunitatii si mai putin stricte in alte State Membre; dezbaterile care au avut

loc la Tribunal pentru Cazurile C 198/89, C 154/89 si C 180/89 au stabilit principiul ca ghizii turistici sasi

poata desfasura activitatile in alte state decat tara de origine atunci cand insotesc un grup in

strainatate, cu conditia ca ei sa nu opereze in locuri unde este necesara prezenta unui ghid specializat,

cum ar fi muzeele, situri de interes istoric sau arhitectural deosebit, etc.

c. Pentru tari si regiuni

- Avand in vedere contributia turismului la dezvoltarea regionala, acest domeniu a beneficiat de sprijin

prin Fondurile Structurale, in special ERDF si EAGGF - Sectiunea ghidare, prin care s-au oferit sume

de 2,3 miliarde ECU intre 1989-1993.

- O atentie deosebita a fost acordata crearii unui sistem statistic comunitar in acest sector. Directiva

95/57 [4] din 23 noiembrie a stabilit un prim program de doi ani pentru a armoniza metodele nationale.

- Comunitatea a mai initiat actiuni menite se dezvole industria turismului, in special dupa declararea

anului 1990 ca an european al turismului. Primul plan de actiune a fost aplicat intre 1993 si 1996.

Comisia a continuat cu un program multianual pentru turismul european, Philoxenia 1997-2000, avand

drept scop stimularea calitatii si competitivitatii turismului european, pentru a genera crestere

economica si locuri de munca.

d. Campania impotriva turismului sexual in care erau implicati copii a constituit subiectul unui comunicat

al Comisiei din 1996, COM(96)0547, referitor la comportamentul turistilor in tarile aflate in curs de

dezvoltare.

Fapte & Cifre in Europa

- peste 6% din PIB-ul Uniunii Europene provine din turism;

- turismul european este dominat de intreprinderile mici si mijlocii: IMM-urile din turism reprezinta

7,4% din totalul IMM-urilor din Europa, generand 6,5% din cifra de afaceri totala a acestora;

- peste 8.000.000 de persoane angajate in domeniul turismului in Europa;

- 40% din totalul capacitatii de cazare din lume;

- 6 din primele 10 tari cu destinatie turistica din lume;

- 60% din totalul sosirilor la nivel mondial;

Contextul National

(din Planul National de Dezvoltare al României 2004-2006)

2.5. Turismul

2.5.1. Potentialul si capacitatea turismului românesc

Prin pozitia sa geografica România dispune de o mare varietate de resurse naturale, care dau

posibilitatea practicarii unei game diverse de forme de turism.

Pentru dezvoltarea acestui sector România dispune de avantajul varietatii formelor de relief, iesirii la

Marea Neagra, prezentei Dunarii si Deltei Dunarii, bogatiei resurselor de ape minerale (1/3 din

resursele de ape minerale europene), precum si cel al climatului favorabil practicarii activitatilor turistice

pa parcursul întregului an.

Începând cu jumatatea anilor '60 tara noastra a cunoscut o dezvoltare semnificativa a capacitatilor de

cazare turistica, în special pe litoralul Marii Negre, politica de dezvoltarea a turismului concretizându-se

în primul rând în realizarea unei infrastructuri tehnice si sociale importante. Ca urmare, capacitatea de

cazare este semnificativa în România (280.000 locuri de cazare), comparativ cu alte tari cu realizari

remarcabile în domeniul turismului (Cehia, Croatia, Polonia, Ungaria s.a.) Practicarea unui turism de

masa însa, a facut sa predomine unitatile de cazare de categorii inferioare (ponderea hotelurilor de 1-2

stele pe litoralul românesc depaseste 80%).