Turismul Rural în Lituania

Turismul rural - concepte generale

In tarile Uniunii Europene (UE), turismul rural nu este, la drept vorbind, un fenomen nou. De-a lungul timpului- acest timp numarandu-se in decenii pentru majoritatea tarilor UE-, cazarea turistilor la sate s-a practicat de-o maniera mai mult sau mai putin spontana ori organizata.

In schimb, ceea ce este nou reprezinta dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului touristic in spatiul rural. Aceasta expansiune se explica pe de o parte prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masa. De aceea, regiunile rurale ale Europei inscriu turismul, rand pe rand, in cadrul politicilor de dezvoltare local ape viitor.

Turismul rural se bazeaza pe trei coordonate: spatiu, oameni, produse, deoarece:

- Spatiul fara existemta oamenilor nu poate fi support al convietuirii; un spatiu fara produse nu poate raspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism;

- Oamenii in lipsa spatiului sau a produselor dispun numai de o capacitate de primire redusa;

- Produsele care nu au ca baza spatiul si oamenii nu au decat o existent efemera si nu pot asigura dezvoltarea durabila pe plan local.

Insa in functie de regiune sau tara, aceste cuvinte “spatiul, oameni, produse” descriu

realitati foarte diferite.

Spatiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entitati, care au, fiecare in parte, trecut, prezent si viitor proprii, iar exploatarea lor in interes touristic care nu se face deci pe un teren, uniform pe aceeasi baza geografica, sociala, economica sau cultural.

Variabilele geograficae, atractiile turistice diverse, datele economice variata, resursele umane diferite din punct de vedere calitativ si cantitativ fac ca ceea ce este de dorit sau posibil intr-un anumit de loc sa nu fie la fel intr-un altul; ceea ce este benefic sau tolerat intr-un loc sau pentru alt grup uman.

Insisi cei care locuiesc in mediul rural trebuie sa fie principalii “actori” in activitatea de turism rural pentru a fi principalii beneficiary. Insa, ospitalitatea traditional a taranului trebuie sa fie insotita de o pregatire specifica activitatii de cazare turistica, initiativa private trebuie sa se integreze intr-un plan colectiv de dezvoltare globala, iar aportul fiecaruia trebuie sa contribuie la montajul produselor turistice, oferind vizitatorului- consummator satisfactia unei cazari civilizate, insotite de restauratia adecvata si in acelasi timp posibilitatea descoperirii unor locuri si oameni noi.

Ecuatia fundamental a produsului touristic rural este: cazarea la ferma = vacanta petrecuta in sat + petrecerea timpului liber in spatiul rural.

Ferma, satul, spatiul rural sunt imagini, deci sunt motivele pentru care turistii vin sa isi petreaca vacantele la tara.

In contrast, cu concentrarea, anonimatul, rapiditatea schimbarilor, absenta valorilor de referinta ce caracterizeaza marile orase, orasenii considera din ce in ce mai mult spatiul rural ca o rezerva de spatiu, de bogatii naturale fundamentale, de structurile sociale de primire. Ei vor ca, folosindu-se de aceste bunuri (la care de cele mai multe ori se adapteaza), sa le pastreze, sa le salveze de poluarea si distrugerea ce se manifesta din ce in ce mai mult si care pun sub semnul intrebarii integritatea si perenitatea planetei.

Ferma ramane un symbol foarte puternic pentru citadin; este casa fermierului, a taranului, a celui ce cunoaste secretele naturii, dar stie si locurile de pescuit, de cules ciuperci; este locul unde traiesc animalele domestice cu care oraseanul a pierdut contactul, este locul unde se pot manca fructe proaspete, locul unde se succed generatii fara a se schimba modul de viata, etc.

Satul de asemenea, ocupa un loc important in imaginatia oraseanului. Semnifica dimensiune umana, intimitatea sociala, animatia locala; evoca primaria, scoala, biserica, aceste locuri care au marcat viata oamenilor de-a lungul secolelor.