Zona de Stepă a României

Stepa este o formaţiune vegetală ierboasa în care lipsesc arborii şi în cazul când apăr sunt reprezentaţi prin arbuşti mici, care formează tufărişuri pe versanţi şi fundul unor văi.

În prezent vegetaţia de stepă a fost parţial sau total înlocuită prin culturi agricole şi pe alocuri au fost plantaţi arborii sub forma unor perdele de protecţie, formate din salcâm, livezi de pomi fructiferi şi vie.

Vechea vegetaţie de stepă mai poate fi reconstituită în rezervaţii naturale, terenuri lăsate în pargoală, pajişti comunale, marginile drumurilor şi cailor ferate.

1.Clima

1.1 Precipitatii

Stepa se caracterizează prin condiţii climatice mai vitrege reprezentate prin precipitaţii reduse (320-500mm/an) cu secete frecvente, temperaturi ridicate vara şi coborâte iarna când se produc şi geruri puternice. Vânturile bat în toate anotimpurile şi în special vara când ridică nori de praf şi iarna când troieneşte zăpada şi dezgoleşte culturile agricole, intensificând duritatea climei.

1.2 Evapotranspiraţia

Evapotranspiraţia este puternică şi depăşeşte cu mult cantitatea de precipitaţii căzute şi apa freatică fiind la adâncimi mici face ca plantele să sufere lipsa apei.

În regiunile mai joase unde apa este mai aproape de suprafaţă, prin evaporarea apei sărurile solubile sunt antrenate spre suprafaţă şi produc o saraturare a solului.

Condiţiile relativ vitrege de mediu a făcut că vegetaţia lemnoasă să fie reprezentată doar prin tufărişuri şi mărăcinişuri şi să domine vegetaţia ierboasă adaptată acestor condiţii (rădăcini adânci şi puternice, sistemul foliar cu suprafaţa redusă, frunzele prezintă peri şi chiar ţepi).

2.Solurile

În condiţiile existenţei unei vegetaţii ierboase bogate şi a climatului sărac în precipitaţii s-au dezvoltat soluri fertile, bogate în humus calcic, reprezentate prin cernoziomuri tipice şi kastanoziomuri.

3.Răspăndirea stepei

Stepa este localizată în câmpie şi zone joase (150m) respectiv Câmpia Romană de Est (Baraganul) şi o fâşie situate pe terasă Dunării până la Calafat, cu o întrepătrundere la confluent Argeşului cu Dunărea, Podişul Moldovei şi Dobrogea cu excepţia zonei mai înalte.