Ambalarea vinului roșu

1. INTRODUCERE

1.1. Definiție

Denumirea de vin se atribuie băuturii obținute prin fermentarea alcoolica completă sau parțială a strugurilor proaspeți – zdrobiți sau nezdrobiți. Strugurii provin de la vița de vie Vitis vinifer, care poate fi:

- viță altoită(nobilă);

- viță nealtoită din soiuri roditoare;

- viță portaltoi.

1.2. Tehnologia de obținere a vinului roșu

Începând cu alegerea perioadei de cules a strugurilor din vii și până la obținerea vinului stabilizat și după caz învechit, se derulează în timp o știintă a vinului – Vinificația- care soluționează în chip armonios aspecte calitative cu cele economice.

Principalele operațiuni tehnologice în obținerea vinului sunt: recoltarea (culesul) strugurilor, desciorchinarea (după caz), zdrobirea strugurilor, scurgerea mustului și presarea, limpezirea și corectarea mustului (compoziției chimice), fermentarea, pritocirea, cupajarea, limpezirea, stabilizarea și învechirea vinului.

După perioada în care vinul s-a limpezit și stabilizat și, după caz, învechit, pentru comercializare și consum se trece la îmbutelierea sa.

2. SCOPUL LUCRĂRII

În lucrarea de față, mi-am propus să detaliez procedeul de ambalare a vinului roșu, considerând că ambalajul este primul aspect luat în calcul, în momentul comercializării acestuia.

3. ÎMBUTELIEREA VINURILOR

Îmbutelierea este operațiunea de trecere a vinului din vasele de depozitare în buteliile de sticlă, având ca scop fie valorificarea lor prin comercializare, fie, în cazul vinurilor de calitate, desăvârșirea evoluției lor.

Problema cheie la îmbutelierea vinurilor este cea privind stabilirea momentului optim prin tragere la sticlă. Vinurile curente de masă se îmbuteliează în funcție de cerințe după ce li s-a asigurat o anumită stabilizare, situația fiind mai dificilă la cele care urmează să se învechească la sticlă (după maturizarea la butoi).

Vinurile îmbuteliate în vederea comercializării se trag la sticlă în orice anotimp al anului, iar cele destinate învechirii se recomandă a fi trase primăvara (martie – aprilie) sau toamna (septembrie). La realizarea în condiții bune a acestei importante operații tehnologice își aduce contribuția o serie de materiale, ambalaje, echipamente.

1. Butoaie de lemn. Dupa trecerea fermentatiei secundare,se trage din nou vinul limpede de pe drojdie si se lasa mai departe in pivnite ,in butoaie de lemn ,la invechire, cand prin actiunea oxigenului din aer ,care patrunde prin porii vasului ,vinul sufera schimbari importante in compozitia lui.In acest timp se formeaza culoarea ,aroma si gustul vinului ,iar o parte din acidul malic se transforma in acid lactic. Deoarece volumul vinului scade in timp,din cauza evaporarii produselor volatile,prin porii vasului ,pentru a se preveni otetirea (datorita contactului direct cu aerul),trebuie avuta grija inlocuirii lichidului pierdut cu alt vin,astfel ca vasul sa fie tot timpul plin.

2. Buteliile de sticlă pentru vin sunt alese într-o gamă variată, în raport cu categoria și calitatea vinului, având forme, culori și capacități diferite. În general, pentru vinurile de consum curent se folosesc sticle cu capacitatea de 1 L, de culoare albă sau verde, pentru cele de calitatea superioară se utilizeză sticle cu capacitatea mai mică (750 mL, 700 mL, 375 mL ș.a.), de culoare verde, brună, oliv ș.a.

Culoarea sticlei are și o funcție tehnologică, întrucât realizează o selecție a radiațiilor luminii solare care pătrund în masa vinului. Cele mai puțin afectate sunt vinurile din sticlele de culoare brună, culoarea verde facilitează procesele oxidative, iar cea albă pe cele reductive. Pentru vinurile de mare marcă, maturate, se preferă culoarea albă, care determină o ușoară scădere a potențialului redox și permite o vizualizare mai ușoară a culorii și limpidității produsului.

Indiferent de destinație, buteliile de sticlă trebuie să corespundă STAS-urilor și Normelor Interne de fabricație și să îndeplinească o serie de condiții cu privirea la durabilitate, transparență, inerție chimică, impermeabilitate, omogenitatea, capacitate etc. Încercările ca buteliile de sticlă să fie înlocuite cu ambalaje din alte materiale, până în prezent, nu au fost încununate de succes.