Bulimia

INTRODUCERE

Tema pe care am ales să o prezint se numește Bulimia, care reprezintă o tulburare de alimentație din ce în ce mai întâlnită în zilele noastre. Eu am ales această temă deoarce am vizionat un film în care era vorba despre o adolescentă care suferea de bulimie și am fost curioasă să aflu mult mai multe lucruri despre această boală. Cu ocazia acestui proiect am putut să mă documentez mai mult în legătură cu acest subiect.

Imaginea proastă asupra propriei siluete este atât de larg răspândită în societatea noastră, încât aproape că este considerată normală. Când imaginea proastă asupra propriei siluete se combină cu un respect de sine redus - din cauza unei vieți de familie dificile sau, poate, a unui traumatism timpuriu - copii și adolescenții pot începe să-și vadă distorsionat, în mintea lor, corpul și chipul.

Persoanele care suferă de bulimie sunt disperate să arăte și să rămână slabe și încearcă din răsputeri să țină diete de slăbire. Pe de altă parte, durerea emoțională, stresul, anxietatea sau pur și simplu plictiseala le pot determina să ingere cantități imense de alimente. Pe urmă își provoacă stări de vomă sau recurg la laxative, astfel încât să nu crească în greutate.

Această lucrare am structurat-o în 3 capitole. În primul capitol am ales să prezint pe scurt noțiunea de „tulburare alimentară” în care sunt notate tipuri de tulburări de alimentație precum bulimia nervoasă, anorexia nervoasă, hiperfagia. Tot în acest capitol am prezentat bulimia, subiectul aceste lucrări și simptomele acesteia conform Organizației Mondiale de Sănătate.

Capitolul al doilea cuprinde factorii care influențează bulimia, printre ei se regăsesc și vârsta bolnavului care este cea mai importantă deoarece în timpul adolescențeii se dezvoltă cel mai mult complexul de inferioritate și tulburarea de alimentație. Un alt factor ar fi familia, deoarece bulimia se transmite în familie, mai ales pe linie feminină. Un alt subiect pe care l-am dezvoltat în acest capitol a fost despre consecințele aceste boli, care sunt numeroase, iar dacă boala nu este diagnosticată la timp se poate ajunge chiar și la deces.

În capitolul al treilea am ales să scriu despre tratarea bulimiei. Ea se poate trata dacă este descoperită la timp și cei apropiați, familia persoanei bolnave reușește să o convingă să mergă la doctor ca să i se pună un diagnostic.

CAPITOLUL I

Noțiuni generale

1.1. Tulburarea alimentară

Termenul de „tulburare alimentară” descrie o boală psihologică, care afectează atât femeile, cât și bărbații, acoperind o arie largă de obiceiuri alimentare, de la mâncatul compulsiv până la anorexie.

Tulburările de alimentație care încep ca un răspuns la restricția calorică strictă, se transformă treptat în probleme de autoapreciere, în relațiile interpersonale și de dispoziție. Aceste comportamente alimentare sunt susținute de preocupările bolnavului în legătură cu greutatea și de o teamă irațională de a deveni supraponderal, precum și de distorsionarea imaginii propriului organism.

Următoarele tipuri de tulburări alimentare sunt recunoscute în Manualul de sănătate mintală al Asociației Americane Psihiatrice:

- Anorexia Nervoasă;

- Bulimia Nervoasă;

- Hiperfagia;

- Alte tulburări alimentare.

Tulburările care apar cel mai frecvent în relație cu abuzul de substanțe sunt bulimia nervoasă și alte tulburări alimentare. Persoanele care suferă de bulimie au fost deseori anorexici în trecut. Tulburările alimentare din trecut se reactivează la terminarea tratamentului împotriva dependenței - atunci când drogurile sau alcoolul nu mai sunt folosite.

Anorexia și bulimia sunt două tulburări de alimentație ce pot fi trăite în alternanță de o persoană, astfel încat unii autori le consideră drept stadii diferite ale unei singure afecțiuni, anorexia fiind stadiul mai avansat.

Persoanele mai predispuse să sufere de aceste tulburări sunt cele care se confruntă cu o stare depresivă pe care o maschează inconștient, în această formă reactivă (anorexică sau bulimică). Starea de “depresie ascunsă” (neconștientizată) poate să conducă mai frecvent și să predispună la dezvoltarea acestei simptomatologii manifestate prin refuz alimentar, fie prin înfometare fie prin exces și refuz, ulterior prin vomă.