Heroina

Notiunea de droguri

In sensul larg al cuvantului, prin “drog’’ se intelege orice substanta utilizata in terapeutica, datorita unor proprietati curative, dar al carei efect este, uneori, incert si nociv pentru organismul uman.

Vorbirea curenta desemneaza prin “droguri” produsele si substantele stupefiante sau toxice, definite ca atare si prohibite de legislatiile nationale si internationale.

In sens farmaceutic, conform Dictionarului Enciclopedic Roman, drogul este materia prima de origine vegetala, animala sau minerala ce serveste la prepararea anumitor medicamente.Tot in sens farmaceutic “stupefiantele “ sunt definite ca substante care inhiba centrii nervosi, producand o stare de inertie fizica si psihica.

Organizatia Internationala a Sanatatii defineste drogul ca fiind orice substanta care este absorbita de un organism viu si care ii modifica una sau mai multe functii. Se observa ca in definitia data de Orgnizatia Internationala a Sanatatii sunt incluse o multitudine de substante si nu toate dintre acestea pot fi considerate stupefiante, in adevaratul sens al cuvantului.

Nu trebuie sa omitem nici faptul ca pentru marea masa a populatiei drogurile inseamna gama diversa de produse farmaceutice, indispensabile in tratarea boilor si a durerilor.

Farmacologia foloseste frecvent notiunea de “droguri de abuz” ori “abuz de droguri” pentru a desemna acele substante care, folosite sau nu in terapeutica, prin utilizarea lor abuziva pot conduce la dependenta fizica, psihica ori la tulburari grave ale activitatii mentale, perceptiei sau comportamentului, in raport cu doza administrata acestea actionand mai intai ca stupefiante si apoi ca halocilogene. Pe de alta parte, chiar in nomenclatura internationala, drogurile apar sub denumirea de substante psihotrope sau halucinogene, termenul fiind utilizat in toate sistemele Organizatiile Nationale Unite.

Drogul este o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă, care odată absorbită de organism perturbă una sau mai multe funcţii importante, de cele mai multe ori iremediabil, şi care influenţează negativ starea de sănătate, sentimentele şi percepţia.

Consumul abuziv al unei astfel de substanţe poate provoca mai multe tipuri de tulburări:

1. Fizice, atunci când, ca urmare a gradului lor de toxicitate, dăunează organismului persoanei care le consumă. Ex: consumul regulat de tutun poate cauza bronşite cronice.

2. Psihologice, atunci când au un efect negativ asupra echilibrului personal, psihologic sau de adaptare sociala. Ex: cazul cuplurilor conflictuale datorita abuzului de alcool.

În limbaj comun – termenul de drog se referă în mod specific la substanţe naturale, sintetice sau semisintetice care nu folosesc în scopuri medicale, capabile să producă tulburări şi dependenţă. În medicină – termenul de drog se referă la medicament, căci este vorba de o substanţă care are potenţialul de a preveni ori trata boala sau întări bunăstarea fizică sau psihică.

Dependenţa de droguri – reprezintă nevoia continuă de administrare a drogului pentru a produce anumite senzaţii dorite sau pentru a împiedica instalarea unor efecte dureroase atunci când nu mai este luat. Neadministrarea regulată a drogului este asociată cu o stare de rău general.

Toleranţa – reprezintă proprietatea organismului uman de a se adapta la substanţe străine administrate droguri, medicamente, alcool; apare astfel tendinţa de a lua doze cât mai mari pentru a obţine aceleaşi efecte.

Sevrajul – desemnează totalitatea simptomelor fizice şi psihice care apar atunci când persoana este privată de substanţa de care a devenit dependentă.

Toxicomania este intoxicaţia cronică voluntară care duce la pierderea libertăţii de a se abţine de la folosirea drogului. Toxicomanul este persoana care consumă, în mod regulat, pentru a obţine o stare de o anumită intensitate.

Clasificarea toxicomaniei:

- După gravitatea efectelor:

1. majoră - morfina, cocaina, amfetamina, alcool;

2. minoră - tabagismul, cofeismul.

- Dupa numărul drogurilor administrate:

1. monotoxicomanie - administrarea unui singur drog;

2. politoxicomanie - folosirea mai multor droguri.

Supradoza înseamnă introducerea în organism a unei cantităţi de substanţă mai mare decât poate suporta acesta şi care poate produce moartea. Supradoza intervine:

- atunci când consumatorul utilizează o doza prea puternică în raport cu cea obişnuită;

- se foloseşte un produs insuficient diluat sau amestecat cu alte substanţe;

- atunci când se continuă consumul dozei uzuale în paralel cu medicaţia din cura de dezintoxicare;

- servajul desemnează simptomele fizice şi psihice care apar atunci când un individ este privat de drogul de care devenise dependent sau la scăderea accentuată a dozelor.

Scurt istoric privind drogurile

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au cunoscut proprietăţile drogurilor. Acestea erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, al ritualurilor mistice, în scopuri terapeutice, dar şi pentru a induce o stare de plăcere, având în vedere tocmai efectele pe care drogurilele produc asupra organismului uman. Astfel, în urmă cu circa 7.000 de ani, macul, din care se producea opiul şi derivatele sale, era menţionat în tăbliţele sumerienilor din Mesopotamia.

Cuvântul opium provine din limba greacă – opos, care înseamnă suc. Prin intermediul babilonienilor, proprietatile terapeutice ale macului sunt cunoscute apoi în Persia şi în Egipt. Grecii şi arabii utilizau opiul în scopuri terapeutice si ca analgezic pentru a calma durerea, tusea şi diareea. În Grecia, macul era considerat un simbol al fecunditătii. Theofrastus (373-287 î.Hr.) menţionează ca o otrava preparata din cucuta si suc de mac, care ucide usor şi fara dureri. Naturalistul grec Teofast, elev al lui Aristotel, în scrierile sale din secolul al III-lea î.Hr., foloseşte termenul de „meconium” pentru a desemna opiul.