Cuprins
- Cap. I.-Cerealele pag.3
- I.1. Generalităţi privind prelucrarea cerealelor pag.5
- I.1.1. Graul pag.6
- I.1.2. Secara pag.7
- I.1.3.Orzul pag.8
- I.1.4.Orezul pag.8
- I.1.5.Porumbul pag.9
- I.2.Caracteristici fizico-chimice ale cerealelor pag.10
- I.3.Insusiri tehnologice ale cerealelor pag.15
- I.4. Cerinţe calitative ce trebuie sa îndeplinească cerealele pag.16
- Cap.II.SEPARAREA IMPURITATILOR
- II.1.Eliminarea corpurilor străine pag.16
- II.2.Separatorul de pietre pag.16
- II.3Triorul cilindric pag.17
- II.4.Separarea impurităţilor metalice pag.17
- II.5.Descojirea şi perierea pag.17
- II.6.Spălarea pag
- II.7.Condiţionarea pag.
- CAP.III.SEPARATOR MAGNETIC DE IMPURITATI pag.19
- III.1.Separator cu magneti permanenti pag.20
- III.2.Separatorul electromagnetic pag.22
- III.3. Măsuri de protecţia muncii pentru separatorul magnetic de impuritati pag.23
- BIBLIOGRAFIE pg.25
Extras din proiect
Cap.I.-CEREALELE
Cuvantul "cereale" este derivat de la numele roman al zeitei care guverna granele, Ceres.
Cerealele sunt plante agricole anuale, care fac parte din familia Gramineelor (exceptie face hrisca). Ele se cultiva pentru boabe; bobul reprezinta fructul format dintr-o samanta invelita in mai multe straturi protectoare. Ca reprezentanti principali ai cerealelor sunt graul, secara, orzul, porumbul, orezul, meiul si hrisca.Ele prezintă o importanţă deosebită în alimentaţia omului şi a animalelor domestice.
Acestea au ca fruct mai multe cariopse reunite pe un spic sau stiulete. Sunt cultivate din cele mai vechi timpuri si ocupă un loc central în alimentatia umană reprezentând rezerva de hrană a omenirii.Pe plan mondial primul loc în cultură îl ocupă grâul urmat de orez, porumb, orz si secară.
Unele cereale au bobul golas (grâul, porumbul, secara), altele au bobul acoperit (orezul, orzul,ovăzu).
Cerealele sunt surse importante de proteine; ele asigura aproximativ jumatate din necesarul de proteine al populatiei lumii.Faptul că cerealele se găsesc la baza piramidei alimentelor ( fig. 1) înseamna în principal două lucruri: în primul rând ne arată importanta acestei grupe de alimentete si în al doilea rând ne indica faptul ca în dieta noastră zilnică, cantitatea de cereale trebuie să fie bine reprezentata.
(fig.1.)
Domeniul de utilizarea al cerealelor: industria morăritului şi panificaţiei, a spirtului şi a berii, a amidonului şi derivatelor sale.
Pentru obţinerea acestora, materiile prime utilizate sunt boabele de cereale care, datorită conţinutului ridicat de amidon, poartă denumirea de produse agricole amidonoase.
Boabele de cereale prezintă însuşiri care determină folosirea lor ca materii prime în producerea de bunuri alimentare si anume însuşiri chimice care definesc valoarea alimentară a produselor finite obţinute prin prelucrarea boabelor si însuşiri fizico-tehnologice de care trebuie să se ţină cont in operaţiile de depozitare si prelucrare în industria morăritului.
Componentele principale ale boabelor de cereale, în general, sunt învelişul bobului, endosperm şi embrion (tabel 1).
Repartiţia principalelor părţi anatomice în boabele de cereale
Cereala Înveliş, % Endosperm, % Embrion, %
Grâu 14 (14-18) 79-84 2,0-4,0
Secară 20-25 71-77 2,5-4,0
Porumb 5-11 81-84 8,0-14,0
Orz 27-30 56-59 2,6-3,0
I.1. Generalităţi privind prelucrarea cerealelor
Există dovezi bazate pe mărturii arheologice că în ultimele două milenii cerealele au constituit unele din materiile prime de bază în alimentaţia umană. Deşi teorii moderne legate de considerente dietetice şi metabolice au determinat scăderea consumului de cereale în industria alimentară a ţărilor dezvoltate, pe plan mondial se constată o creştere continuă a producţiei în acest domeniu. Începând cu ţările medii dezvoltate şi încheind cu cele subdezvoltate, asigurare prin producţie proprie sau import a necesarului de cereale pentru hrana populaţiei, pentru furajarea animalelor precum şi pentru industrie rămâne un deziderat.
Prelucrarea cerealelor presupune o multitudine de operaţii atât de condiţionare cât şi de prelucrare superioară.
Condiţionarea constituie o verigă importantă a procesului de valorificare a produselor de origine vegetală, ea constând dintr-o succesiune de operaţii pentru pregătirea produselor în funcţie de destinaţia lor (consum în stare proaspătă, export, păstrare, prelucrare superioară). Este vorba în primul rând, de eliminarea corpurilor străine şi de conferirea unor dimensiuni optime pentru prelucrare, apoi prevenirea sau limitarea unor procese chimice sau biochimice în timpul depozitării, care conduc la deteriorarea calităţii şi chiar la alterarea materiilor vegetale.
În cazul cerealelor, principalele operaţi de condiţionare sunt: separarea impurităţilor, calibrarea, curăţirea (pe cale umedă sau uscată), sortarea şi aerarea, umectarea.
Industria alimentară prezintă o serie de particularităţi faţă de alte ramuri industriale legate atât de natura materiilor prime prelucrate cât şi a produselor finite obţinute.
Prin materii prime se înţeleg acele materiale care, supuse unui proces tehnologic specific, se transformă în produse finite sau semifabricate.
Comparativ cu alte ramuri, industria alimentară se remarcă prin multitudinea materiilor prime prelucrate şi prin diversitatea produselor finite, ceea ce impune existenţa unor procese tehnologice variate.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Separator Magnetic de Impuritati.doc