Stabilirea Liniei Tehnologice pentru Extragerea Amidonului din Cartofi

1. Caracteristicile materiei prime si a produsului finit

1.1. Caracteristicile materiei prime

Industria amidonului reprezinta un segment important , mai ales ca produsul obtinut constituie materie prima pentru fabricarea dextrinei si glucozei.

Materiile prime folosite in tara noastra pentru indistrializare in scopul extragerii si valorificarii amidonului sunt porumbul si cartofii.Aceste materii prime se pot prelucra in diferite fabrici sau in aceeasi fabrica in companii distincte, succesive, asigurand o buna utilizare a fondului de timp.

Cartofii, ca gen aparţin familiei Solanaceae, incluzând peste 2000 de specii, 8 dintre ele fiind folosite în cultivare.

Partea aeriană a cartofului constituie o plantă construită dintr- o tulpină verde cu frunze, de 30-80 cm lungime, uneori ajungând şi la 2m. Pe aceste tulpini sunt formate inflorescenţele. Florile de cartof au petale albe, violete sau albastre, diferite în intensitatea culorii. Tuberculul este divizat într-un mugure final şi o tulpină finală, mai târziu fiind situată pe stolon.

Scobiturile, denumite ochi, conţinând mugurii, sunt aranjate în spirală în jurul tuberculului. Mugurele final al tuberculului este mai bogat în ochiuri decât tulpina.

La baza ochiului se află o protuberanţă semisferică care arată relaţia cu o scală rudimentară a frunzei.

Secţiunea tuberculului este divizată în: măduvă, parenchim, sistem vascular, cortex şi coajă sau periderm.

Cartofii (Solanum Tuberosum L.)constituie o sursă de hrană foarte veche, folosită de populaţia din America dinainte ca Christopher Coulomb să o descopere. Se pare că vechii incaşi deja consumau cartofi în mod obişnuit. De aici au fost plasaţi şi în Europa, dar a durat o perioadă destul de lungă până se înceapă să fie consumaţi, deoarece planta era toxică şi se spunea ca şi consumul de cartofi provoacă îmbolnăvirea. Nu s-a generalizat până în secolul 17, deoarece lipsa de alimente care a domnit în acea perioadă i-a forţat sa îi consume.

Intr-adevăr, planta de cartof este toxică. Conţine un alcaloid numit solanină, care apare în toate părţile externe ale plantei(frunze, tulpini, fructe, flori) şi de asemenea în mugurii de tubercul când germinează. Ingerarea plantei cauzează boli la nivelul gastrointestinal, hepatic si la inimă, care pot fi, în cazul de ingerări în cantităţi mari, mortale.

Este una dintre legumele care conţine o cantitate mare de amidon, un produs cu proprietăţi emoliente. Această proprietate face ca planta de cartof sau sucul său să fie utilizat în lucruri externe pentru a combate problemele de stomac, deoarece are proprietăţi antiacide. Aceeaşi preparare este considerată a combate problemele hepatice.

De asemeni, din aceeasi substanţă, sucul de cartofi poate fi aplicat pe unele răni de pe corp, pentru a combate durerea, pentru a reduce inflamarea. Cartofii mai pot fi folosiţi pentru a face măşti pentru piele împotriva acneei.

În afară de aceste considerente, care ne obligă întotdeauna să folosim această hrană gătită, ar trebui să ne gândim că tuberculii de cartof, cartofii, constituie o hrană foarte obişnuită, care este prezentă mai mereu pe mesele noastre. Sunt foarte bogaţi în potasiu, component care este foarte bun în combaterea presiunii înalte a sângelui pentru proprietăţile sale diuretice si vasodilatatoare. S-a demonstrat că este şi un ajutor foarte bun în tratamentul depresiilor şi în special foarte interesant pentru oamenii cu probleme de reumatism, gută, acidoză, cistite, prostate. Cu toate astea trebuie să ţinem cont de faptul că este folosit pentru a ne face să eliminăm multă apă, deci oamenii cu probleme de hipotensiune si afecţiuni renale trebuie să aibă grijă. Deoarece conţine o mare cantitate de carbohidraţi, cei cu probleme de obezitate şi diabeticii nu trebuie să abuzeze de consumul lor.

Cartofii sunt bogaţi în vitamina C, cu proprietăţi detoxifiante, dar deoarece vitamina se află sub coajă, odată cu gătitul lor se pierde şi vitamina. Conţin calciu, fosor si mici cantităţi de betacaroten. Dar, ei sunt în mod special bogaţi în carbohidraţi care sunt, împreună cu zahărul sursa de energie a unui organism ce funcţionează corect. Pentru o asimilare corectă a acestor proprietăţi, ei trebuie gătiţi prin fierbere sau cu abur. Întotdeauna trebuie utilizat un gătit uşor, pentru a evita distrugerea vitaminei C. Este foarte bine a se bea lichidul ce rezultă în urma fierberii cartofului, deoarece majoritatea mineralelor se află în el.

Caracteristicile cartofului(100g) Tabel 1

Fiert fără coajă şi cu sare Prăjit

Apă 77,4g 65g

Energie, kcal 86g 156g

Grăsimi 0,10g 5,9g

Carbohidraţi 20g 2,4g

Fibre 2g 3g

K 328 mg 326mg

Na 241 mg 23mg

P 40 mg 64mg

Mg 20 mg 17mg

Ca 8 mg 6mg

Vitamina C 7,4 mg 9,8mg

Vitamina A 0IU 0IU

Vitamina B6 0,26 mg 0,25mg

Niacină 1,3 mg 1,7mg

Acid folic 9 mg 12mg