Tehnologia Berii - Aliment și Medicament

Berea este o băutură slab alcoolică, nedistilată, obţinută prin fermentare, cu ajutorul drojdiei, a unui must fabricat din malţ, apă şi hamei, malţul putând fi înlocuit parţial cu cereale nemalţificate (porumb, brizură de orez, orz) şi, eventual, enzime.

Se pare ca berea era asemănătoare unei grăsimi groase de culoare întunecată, fără să conţină o cantitate mare de alcool, însa foarte hrănitoare. Datorită gustului deosebit, ea ocupa un loc important în dieta oamenilor din acea vreme. Arheologii de la Universitatea Cambridge au interprins un studiu al proceselor de pregătire a berii şi cerealelor în Egiptul Antic. Obiectul de studiu a fost găsit în mormintele în care s-au păstrat rămaşiţe de mîncare şi bere. Calitatea acestora depinde de zahărul necesar pentru fermentaţie.

În zilele noastre pentru uşurarea procesului seminţele se pun la uscat, astfel încat se obţine malţul. Malţul se fierbe, se strecoar şi se adaugă drojdie. Potrivit reţetei tradiţionale, pentru obţinerea unei drojdii naturale se prepară un aluat din făină de grâu, aluatul se pune la copt până când mijlocul se întarea. După care, bucaţile din aluatul copt se puneau într-un decoct de malţ pentru pregătirea berii.

De această licoare magică se leagă o întreagă cultură şi o istorie bogată. Producerea berii s-a transmis de la sumerieni la babilonieni, cu 6000 de ani î.d.H., care foloseau circa 40% din recolta anuală de cereale pentru obţinerea a circa 20 sortimente de bere. De la babilonieni această tehnologie s-a transmis la egipteni, greci şi apoi la popoarele germanice din Europa..

Berea servea egiptenilor ca aliment de bază, mijloc de vindecare, precum şi în cadrul ceremoniilor religioase. În aceste cazuri se adăugau în bere şi diverse parfumuri. Considerată ca un element al vieţii civilizate, berea era băutura curentă şi în Mesopotamia. În antichitate şi chiar în Evul Mediu, la banchete, berea se bea direct din butoiul în care se găsea proaspăt preparată. Fabricarea şi comercializarea berii a început în anul 1200 în Germania de astăzi. În 1506 apare Legea Germana a Puritaţii care spune clar ca ingredientele berii trebuie să fie doar apă pură, orzoaică, hameiul şi grâul. Înbutelierea berii a început în 1605.

Pe plan mondial se produc în prezent produse tip beer- cooler, reconfortante şi hrănitoare, obţinute din bere cu suc de fructe, suc de legume, extracte aromatice naturale.

În prezent, în Europa cel mai mare producător de bere rămâne Germania, urmată de Anglia. În America, S.U.A. produc aproximativ jumătate din producţia de bere a acestui continent, urmate de Brazilia şi Mexic. În Africa, pe primul loc în producţia de bere se situează detaşat Republica Sud-Africană, urmată de Nigeria.

În Franţa se obţin, de exemplu, băuturi pe bază de bere, la care se adaugă apă impregnată cu CO2, extracte de fructe, cum ar fi kiwi, lămâi, portocale, pere, zmeură, având un conţinut redus de zahăr şi fără adaos de conservanţi. În Canada se adaugă chiar suc de roşii pentru a face berea Calgary Red - Eye.

Există beri fabricate după metode similare şampaniei. Pentru obţinerea acestui sortiment, berarii adaugă drojdie în sticle în vederea unei fermentaţii suplimentare (Belgia – berea „geuze”).

În România, piaţa berii şi-a început redresarea în anul 1998, când a fost inundată de valuri de bere de calitate: zeci de sortimente, zeci de mărci, diferite tipuri de bere şi o seamă de berari de talie mondială îşi dispută interesul consumatorilor români. Producătorii de bere sunt preocupaţi pe de o parte de a îmbunătăţi calitatea produselor ce constituie producţia curentă, iar pe de altă parte de a lansa produse noi care să satisfacă preferinţele unui cerc mai larg de consumatori.

Industria berii a dat până acum cele mai multe şi cele mai mari tranzacţii de achiziţii şi fuziuni din România şi este de aşteptat ca tendinţa de consolidare să continue. În Moldova încă nu au investit marii producători de bere, deoarece ei au considerat că Moldova este piaţa vinului şi berea se consumă într-o măsură mai mică.

Consumul anual de bere în România este de aproximativ 12 milioane de hectolitri. În prezent, consumatorul are prilejul să aleagă tipul de bere pe care-l doreşte, în funcţie de calitatea acesteia, ceea ce conduce la o stimulare a producătorilor de bere în diversificarea sortimentală şi în menţinerea calităţii berii la cele mai înalte exigenţe.

Îmbinarea esteticului cu valoarea organoleptică şi trofico-medicală a berii a dus la o adevărată explozie de grafică şi cromatică a ambalajelor şi etichetelor „cărţi de vizită” ale „identităţii” mărcilor şi sortimentelor de bere. O contribuţie benefică a istoriei berii se realizează în cadrul muzeelor berii, numeroase în lumea contemporană.