Toxine din Ciuperci Sălbatice

1. Amanita muscaria- Buretele pestriţ

Clasificare ştiinţificã

Regn : Fungi

Tulpina : Basidiomycota

Clasa: Agaricomycetes

Ordin: Agaricales

Familie: Amanitaceae

Genul: Amanita

Specii: A. muscaria

Amanita muscaria, cunoscută şi ca buretele muştelor sau buretele pestriţ este o ciupercă otravitoare şi psihoactivă din genul Amanita.

Pãlãria este globuloasã in tinereţe, apoi ca un clopot bombat, iar spre maturitate devine aproape planã. Culoarea pãlãriei este roşie cu scvame albe, ce se iau uşor cu unghia. Piciorul este alb, bulbos la bazã, inconjurat de volvã in formã de solz. In stadiul tânãr volva este puternic dezvoltatã. Piciorul la partea superioarã prezintã un inel bine vizibil. Carnea este albã, devenind roşcatã sub cuticula ce acoperã pãlãria. Lamele sunt albe. Aceastã ciuperca este toxicã, dar nu la fel de periculoasã ca Amanita phalloides, Amanita verna, Amanita virosa, Amanita citrina şi Amanita pantherina.

Creşte in luminişuri de pãduri de conifere şi de foioase. Semnele intoxicaţiei la muscarita apar dupã câteva ore şi se manifestã prin greaţã, ameţealã, pierderea cunoştinţei, un fel de beţie, uneori cu delir furios.

Iniţial răspandită în regiunile temperate şi nordice ale emisferei boreale, Amanita muscaria a fost neintenţionat răspândită şi în unele regiuni din emisfera sudică, prima datã fiind rãspanditã ca un simbiotic cu plantaţiile de pini devenind apoi o specie cosmopolită. Se asociazã cu diferitele frunze şi conifere ale copacilor. Ciupercile otrãvitoare sunt extrem de uşor de recunoscut datorită pălăriei roşii-purpurii (cu un diametru de pâna la 20 cm), cu puncte albe. Multe subspecii, cu pãlarie coloratã diferit, au fost recunoscute actual, incluziv şi regalis maron (consideratã o specie separatã), flavivolata galbenã- portocalie şi persicina roz.

Deşi in general sunt considerate otrãvitoare, letale şi extrem de rare, au fost totuşi intâlnite in alimente tratate termic in unele pãrţi din Europa, Asia şi America de Nord. Acum, Amanita muscaria, este cunoscutã pentru efectele halucinogenice.A fost folositã ca intoxicant de cãtre oamenii din Siberia care au o culturã vastã despre aceste culturi. Au existat multe speculaţii, in alte ţãri in afara de Siberia, cu privire la utilizarea tradiţionalã a acestei ciuperci ca intoxicant; câteodatã astfel de tradiţii nu au la bazã o documentare elaborioasã. Bancherul american şi etimolog R. Gordon Wasson a afirmat cã A. muscaria este de fapt, Soma despre care se vorbea in antichitate in textele Rig Veda ale Indiei.

1.1.Taxonomie şi denumire

Numele ciupercii in multe limbi europene se presupune cã provine de la faptul cã era utilizatã ca insecticid, atunci când era stropitã in lapte. Dupã multe alte incercãri de a fi denumitã, aceastã ciupercã primeşte numele de Agaricus muscarius de cãtre Carl Linnaeus, pãrintele taxonomiei, in anul 1753 in volumul doi al cãrţii „Species Plantarum”. Aceastã denumire provine de la latinescul „musca” care inseamnã „a zbura”. Actuala denumire a primit-o in anul 1783, când a fost clasatã in genul Amanita de cãtre Jean- Baptiste Lamarck