Aspecte ale Revoluției de la 1821 în Județul Vâlcea

Motto:

„Vâlcea este o livadă încântătoare, cu văi străbătute de ape limpezi, cu pajişti înflorite pe sub poalele codrilor, cu sate vesele, pe marginea râurilor, cu drumuri albe şi netede. Nu există zidire veche, ruină, movilă de pământ de care să nu fie legat un cântec, o legendă, un nume de viteaz.”

Alexandru Vlahuţă „România pitorească” - Călătorind pe malurile Oltului

Aproape toate darurile cu care natura şi oamenii au înzestrat România, s-au adunat pe meleaguirle vâlcene. Un ţinut anume făcut să ademenească drumeţul, spectaculosul naturii – în fantastice alcătuiri precum căile Bistriţei şi ale Oltului, plante şi animale rare în rezervaţiile naturale din munţii Coziei şi din munţii Buila Vânturariţa şi Căpăţânii, sunt ocrotite ca monumente ale naturii. Sate tihnite cu tradiţii pitoreşti şi neîntrecuţi meşteri populari – la Horezu, Bărbăteşti, Vaideeni, la Bujoreni, Vlădeşti sau Buzeşti.

Judeţul Vâlcea, localizat în sudul României, se întinde pe o suprafaţă de 5765 kmp şi se învecinează cu: judeţele Alba şi Sibiu la nord, judeţul Argeş la est, judeţul Olt la sud şi sud-est, judeţul Dolj la sud-vest, judeţul Gorj la vest şi judeţul Hunedoara la nord-vest. Reşedinţa judeţului este municipiul Râmnicu Vâlcea.

Prima atestare documentară a oraşului datează din 4 septembrie 1388, când cel care s-a numit domnul Ţării Româneşti până la marea cea mare, Mircea cel Bătrân, menţiona într-un hrisov că se află în „oraşul domniei...numit Râmnic.” Sigiliul oraşului datează însă din 1505 fiind, după cum arată istoricul A. Sacerdoţeanu, unul dintre cele mai vechi sigilii orăşeneşti din Ţara Românească.

Numele conducătorului revoluţiei de la 1821, Tudor Vladimirescu, este legat de judeţul Vâlcea, mărturie fiind o scrisoare a consulului austriac la Bucureşti, Fleischlackel von Hakenau, datată din 20 octombrie 1819 şi care menţionează că Tudor este vătaf de plai la Câineni.

Funcţiile administrative în acea perioadă se cumpărau de la domnie ca o apreciere asupra credinţei, sau în urma unor recomandări. Titularul nu era însă obligat să ocupe acest post. El putea numi pe un om al său care să-l gireze. Domnia trăgea la răspundere pe titular de neexecutarea poruncilor. Cumpărarea acestei funcţii de către Tudor Vladimirescu într-o perioadă de ascensiune a comerţului nostru extern viza acapararea drumului Oltului, care era principala cale comercială a ţării în relaţiile dintre Occident şi Orient. Sugestivă în acest sens este relatarea oficială a consulului Austriei Fleischlackel von Hakenau către cancelarul Metternich cu privire la cumpărarea de fostul domn a munţilor din Câineni.

„După cum se zvoneşte o deputaţie de 100 de oameni din districtul Argeş ar fi, de asemenea, pe drum, spre acest oraş, scopul lor fiind încă necunoscut, dar se presupune, că ar fi în legătură cu cumpărarea pe seama decedatului domn a Câinenilor şi a munţilor învecinaţi, unde nici aici nu s-ar fi procedat absolut legal. Potrivit ştirilor oficiale din Craiova, un detaşament de 100 de oameni, sub comanda unui sluger Solomon s-a ciocnit la Băileşti cu o formaţie de panduri şi arnăuţi de-ai lui Tudor, i-a împrăştiat, a împuşcat vreo câţiva dintre ei şi a luat doi prizonieri. În timp ce oamenii din garda Craiovei, din ordinul vornicului Nicolae Văcărescu, trimis de aici în calitate de comandant superior, a încercat să atace mănăstirea Ţînţăreni ocupată de Tudor. Serdarul Bălteanu şi serdarul Iamandi s-au apropiat deja de mănăstire şi sînt – după cum se spune – sprijiniţi de cei doi bimbaşi, Ghencea-aga şi Mihali. Numai că toţi arnăuţi care se află în solda guvernului de aici au refuzat să se supună şefilor numiţi mai sus şi n-au vrut să tragă asupra rebelilor, aceştia din urmă au ieşit apoi din fortificaţie ca prieteni, au îmbrăţişat pe arnăuţi, au chefuit cu ei şi s-au întors apoi iarăşi în mănăstire. Există îngrijorarea că toate aceste trupe vor trece de partea lui Tudor şi se aşteaptă cu teamă rapoartele vornicului Samurcaş despre negocierile începute cu acel şef al insurgenţilor. Capuchehaia instalat la Silistra a înştiinţat pe arnăuţi, au chefuit cu ei şi s-au întors apoi iarăşi în mănăstire. Există îngrijorarea că toate aceste trupe vor trece de partea lui Tudor şi se aşteaptă cu teamă rapoartele vornicului Samurcaş despre negocierile începute cu acel şef al insurgenţilor.