Revoluția de la 1821

1.Introducere

Începutul secolului al XIX-lea s-a caracterizat printr-o miscare exceptionalã pentru libertate socialã, restructurãri interne si afirmare nationalã. Generoasele idei ale revolutiei franceze, care sustineau dreptatea si egalitatea socialã. precum si dreptul la autodeterminare a popoarelor oprimate au cuprins întreaga Europã; imperiile absolutiste, lovite de forta geniului napoleonian pãreau a fi aproape de prãbusire, dar înlãturarea lui Napoleon Bonaparte a impus mentinerea vechilor structuri, însã în Peninsula Balcanicã, vointa de libertate, unitate si afirmare nationalã era din ce în ce mai greu de stãvilit.

La împlinirea unui secol de domnii fanariote, societatea româneascã era împiedicatã in dezvoltarea sa fireasca, de existenta unor de institutii si a unei clase politice dominatã de coruptie si dorinta de îmbogãtire rapidã prin jefuirea resurselor Principatelor Dunãrene, aceasta constituind o permanentã instabilitate. Mentinerea de cãtre Poartã a domniilor fanariote pãstra un sistem de extorcare fãrã egal în întreaga noastrã istorie; cumpãrarea domniilor costa sume enorme (exemplu elocvent cele 3 milioane de piaştri date de Mihail Şuţu); banii se obţineau prin venalitatea funcţiilor, orice slujbã având pretul sãu (recordul a fost detinut de Ioan Caragea care a vindut 4762 titluri de boierie pentru care a obtinut 20 de milioane de piastri); impozitele indirecte (vãmile si ocnele de exemplu) intrau în vistieria domnului.

Revoluţia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu reprezintă momentul în care românii s-au exprimat şi au acţionat pentru afirmarea drepturilor lor naţionale şi modernizarea instituţiilor interne. Aceasta s-a desfăsurat într-un cadru istoric european dominat de confruntarea dintre legitimismul şi conservatorismul monarhic, pe de o parte, şi de noile idei liberale generate de Revoluţia franceză, pe de altă parte. După înfrângerea lui Napoleon al III-lea, puterile europene învingătoare s-au întrunit în cadrul Congresului de la Viena (1814-1815) şi, prin hotărârile luate aici, au readus pe continent vechea ordine absolutist-monarhică.

Revoluţia de la 1821 aduce în faţă legimitatea regimului fanariot şi reţinea responsabilitatea acestuia în degradarea politică, socială şi culturală prin Principatele dunărene. Procesul de renaştere naţională în istoria românilor trebuia să înceapă cu înlăturarea regimului fanariot. De aceea, Revoluţia lui Tudor Vladimirescu are semnificaţia unei reveniri la coordonatele istorice naţionale, marcând începutul epocii moderne româneşti.

Societatea românească a avut în perioada modernă o evoluţie cu caracter progresiv şi cumulativ.

2.Cauzele izbucnirii revoluţiei

Cauzele acestei mişcări sălăşluiesc pe de o parte în contradicţiile antagonice dintre ţărănimea aservită şi boierime, ca urmare a numeroaselor şi apăsătoarelor obligaţii de rentă (claca, dijma, diferite dări) şi a abuzurilor ce făceau şi mai grea aceste obligaţii, în apariţia noilor forţe productive şi a noilor relaţii de schimb şi producţie care intra în conflict cu cele vechi. Pe de altă parte, dezvoltarea forţelor naţionale româneşti cerea imperios scuturarea jugului otoman.

Greutatea fiscalităţiii era resimtită de ţărănimea liberă. Moşnenii şi pandurii olteni au fost supuşi unor dări în bani greu de plătit şi ameninţări de a fi asimilaţi cu clacaşii.

Monopolul comercial otoman limitat dar nu desfiinţat, îngrădirea circulaţiei mărfurilor prin numeroasele vămi din interior cauzau mari prejudicii negustorimii şi stârneau nemulţumirile acesteia.

Motive de nemulţumire aveau şi boierii concuraţi şi chiar îndepărtaţi din dregătorii de elemnetele greco-levantine ce se inmulţiseră pete măsură. Creşterea nemulţumirilor populare, accentuarea contradicţiilor dinlăuntrul claselor dominante sau manifestat puternic la sfărşitul deceniului al II-lea şi începutul deceniului al III-lea al secolului al XIX-lea. Marea majoritate a poporului era profund nemulţumita de regimul social politic fanariot, de relaţiile de producţie sociale care păstrau încă vechiul caracter feudal. Nu numai ţăranii, dar şi târgoveţi erau profund interesaţi de schimbarea vechii orănduiri, în dezvoltarea schimbului de mărfuri şi a producţiei pe noile făgaşuri.