Ștefan cel Mare

I. SCURTĂ PREZENTARE

STEFAN – VODĂ, fiul lui Bogdan – Vodă, a fost domnul Moldovei între anii 1457 – 1504.

Născut: 1433. Borzeşti

Moare la: 1504, Suceava

Predecesor: Petru – Aron

Succesor: Bogdan cel Orb

Părinţii voievodului au fost Bogdan al II – lea si d-na Maria Oltea, care l-a crescut pe Ştefan pentru a deveni domnitor.

Căsătorii: cu Evdochia de Kiev, cu Maria de Mongop şi cu Maria Voichiţa, toate de rang princiar, descendente din familii domnitoare.

Caracteristica generală a domniei:

Domnia lui Ştefan cel Mare (1457 – 1504) a fost perioada cea mai glorioasă di istoria medievala a Moldovei, şi ,, cel mai frumos trup din istoria Moldovei”, ţara n-a fost niciodată mai întinsă, mai bogată şi mai respectată; niciodată faima domnului ei n-a străbătut atât de departe, deopotrivă în Apusul Creştin, ca şi Răsăritul necredincios; niciodată nu s-a ridicat spre slava celui de sus atât de multe lăcaşuri şi într-o formă atât de desăvârşită.

Domnia lui Ştefan cel Mare a fost punctul culminant al luptei românilor pentru independenţă şi afirmare în contextul civilizaţiei europene în sec. al XII – lea. Reuşind să instaureze în ţară un echilibru social, domnitorul a pus capăt luptelor dintre fracţiunile boiereşti şi a creat o bază socială pentru consolidarea puterii domneşti, care întrunea boierimea dregătoare, slujitorii, ţăranii chemaţi la oaste, orăşenii.

Victoriile repurtate de Ştefan au permis Moldovei să devină un factor politic şi militar de un prestigiu extern incontestabil.

Lunga domnie a lui Ştefan cunoaşte câteva etape:

Prima etapă: 1457 – 1473, corespunde consolidării domniei în plan intern şi extern prin impunerea independenţei ţării în relaţiile cu Polonia şi Ungaria;

A doua etapă: 1473 – 1486, perioada marilor confruntări cu Imperiul Otoman;

A treia etapă: 1486 – 1504, noua orientare a Moldovei spre sistem de alianţe( în primul rând cu Ungaria), menit să contracareze tendinţele de dominaţie ale Poloniei asupra statului moldovenesc şi să împiedice expansiunea otomană în Europa.

II. ÎNCEPUTUL ŞI CONSOLIDAREA DOMNIEI

După uciderea tatălui său Bogdan, Ştefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Ţepeş şi intră în Moldova în aprilie 1457 şi îl înfrânge pe Petru Aron, răzbunând moartea părintelui său, la Doljeşti, pe Siret, la 12 aprilie şi apoi la Orbic, în 14 aprilie. Apoi la locul numit Direptate, pe Siret, ţara la proclamat pe Ştefan domn al Moldovei, iar ,, mitropolitul Teoctist săvârşi între suliţi, nu fără oarecare sfială, slujba ungerii voievodului”.

Tronul lui Ştefan trebuia însă întărit. Petru Aron fugise în Polonia, dar se putea întoarce cu ajutor de acolo. Ştefan a încheiat în 4 aprilie 1459, un act cu trimişii regelui polon Cazimir, prin care îi lăsa stăpânirea Hotinului în schimbul angajamentului ca Petru Aron să nu se apropie de Moldova. Acesta trecu apoi în Ardeal. În martie 1462, Ştefan şi boierii semnară un act prin care jurară credinţă lui Cazimir, dar domnul pregăti atacul asupra ungurilor.

Ştefan atacă în 1461 pe secui, se întoarse cu pradă şi în 1462 se îndreaptă împotriva cetăţii Chilia aflată la unguri, pe care însă o cucerii în anul 1465. Domitorul reia de la polonezi cetatea Hotinului ( 1464 aprilie), politica lui faţă de poloni dovedindu-se fructuoasă.