Cuprins
- INTRODUCERE ...3
- CAPITOLUL 1. CARACTERISTICI GENERALE CU PRIVIERE LA VIAȚA DOMNITORULUI 4
- 1.1. Aspecte introductive 4
- 1.2. Familia 5
- CAPITOLUL 2. DOMNIA LUI MIRCEA CEL BĂTRÂN ...6
- 2.1. Conflictul cu Imperiul Otoman. Războiul de apărare condus de Mircea cel Bătrân .6
- 2.2. Realizările externe ...7
- 2.3. Sfârșitul domniei .8
- CONCLUZII ..9
- BIBLIOGRAFIE .10
Extras din referat
INTRODUCERE
Mircea cel Bătrân reprezintă o personalitate importantă pentru poporul român, întrucât acest domnitor s-a dovedit a fi unul dintre cei mai străluciți voievozi pe care Țara Românească a avut să-i cunoască. A dat dovadă de vitejie în război, de o diplomație iscusită, de un bun organizator și cârmuitor de țară.
Un cronicar turc, pe nume Leunclavius, îl caracterizează pe Mircea drept „cel mai viteaz și cel mai ager dintre principii creștini”.
Acest domnitor a reușit să impresioneze și prin puterea sa de a extinde Țara Românească, atingând cea mai mare întindere din toate timpurile, întinzându-se peste munți, unde deținea ca feude Amlașul și Făgărașul, cuprinzând și malul drept al Dunării, la care se adaugă și Dobrogea.
Lucrarea de față are drept obiectiv prezentarea pe scurt a unor aspecte generale privind viața domnitorului, ce se regăsesc în primul capitol, intitulat Caracteristici generale cu privire la viața domnitorului, împărțit la rândul său în subcapitolele Aspecte introductive și Familia, dar în același timp urmărește si prezentarea unor evenimente cum ar fi Conflictul cu Imperiul Otoman. Războiul de apărare condus de Mircea cel Bătrân, Realizările externe și Sfârșitul Domniei, regăsite în următorul capitol: Domnia lui Mircea cel Bătrân.
Se vor regăsi conturate anumite calități ale lui Mircea cel Bătrân, explicația numelui acestuia, o analiză a familiei, cu un accent mai mare pe doamna Calinichia, precum și calitățile sale diplomatice în relația sa cu Sigismund de Luxemburg și Polonia, etc.
Motivația alegerii acestei teme o constituie personalitatea importantă a acestui domnitor, precum și realizările sale unice, spre exemplu acțiunile pe care acesta le-a întreprins în conflictele cu otomanii și realizările externe despre care am vorbit.
Mărimea capitolelor și subcapitolelor este diferită ca și întindere, întrucât aceasta este limitată de anumiți factori, cum ar fi sursele avute la dispoziție sau gradul de interes al subiectului respectiv. Unele teme au reprezentat un interes mai mare pentru specialiști, iar altele, desigur, un interes mai mic.
1. CARACTERISTICI GENERALE CU PRIVIRE LA VIAȚA DOMNITORULUI
1.1. Aspecte introductive
Mircea cel Bătrân este un simbol al istoriei românilor, atât datorită longevității domniei sale, cele circa trei decenii plasându-l în topul domnitorilor Țării Românești, cât și din cauza războaielor cu turcii, multe dintre ele prezentate într-un mod mistificator specific istoriografiei noastre.
Fiu al lui Radu I și frate vitreg al lui Dan I , Mircea cel Bătrân a fost cel mai de seamă reprezentant al străvechii stirpe a Basarabilor pe tronul Țării Românești. “Domn coborâtor din strabuni al acestui neam”, cum avea să-l caracterizeze istoricul bizantin Laonic Chalcokondil și “bărbatul cel mai viteaz și cel mai ager dintre creștini”.
Prestigiul european al voievodului este pus în lumină și de o apreciere făcută de către aliatul său Sigismund de Luxemburg, în care Mircea era caracterizat drept “bărbat viteaz, activ și puternic, care luptându-se în mai multe rânduri cu turcii, a triumfat în chip glorios asupra lor”.
Numele lui semnifica Mircea cel Vechi (din bătrâni / din trecut), sensul inițial începând să se piardă odată cu evoluția limbii, pentru că numele în sine s-a păstrat neschimbat. cel Bătrân, presupune, în general, în limbajul medieval de cancelarie, primul domnitor cunoscut sub acest nume, astfel că acesta a primit acest supranume pentru a putea fi deosebit de Mircea al II-lea și de Mircea Ciobanul , care a domnit în secolul al XVI-lea .
Cel mai lung titlu al lui Mircea, atestat de unele surse , apare în 1406 sub forma: Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului.
Bibliografie
Lucrări generale și speciale:
- Andreescu, Ștefan, Alianțe dinastice ale domnilor Țării Românești (sec. XIV-XVI), în: I. Agrigoroaiei (coord.) ș. a., Românii în Istoria Universală, vol. III, Ed. Al. Ioan Cuza, Iași, 1987.
- Barbu, Daniel, Umbra lui Mircea la Cozia. O ipoteză genealogică, în: AG, 1, 1994, nr. 1-2.
- Chalcokoldin, Laonic, Expuneri istorice, trad. Vasile Grecu, Ed. Academiei Republicii Populare Române, Bucuresti, 1958.
- Constantinescu, Nicolae, Mircea cel Bătrân, Ed. Militară, București, 1981.
- Giurescu, Constantin C.; Giurescu, Dinu C., Istoria românilor, vol.2 , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976.
- Gubolgu, Mihail; Mehmet, Mustafa, Cronici turcești privind Țările Române (extrase, vol I: sec. XV - mijlocul sec. XVII), Ed. Academiei Republicii Populare Române, București, 1966.
- Hasdeu, B. P., Istoria Critică a Românilor, vol. I, Imprimeria Statului, București, 1875.
- Iorga, Nicolae, Studii și documente cu privire la istoria românilor, vol. III, Ed. Ministerului de Instrucție, București, 1901.
- Panaitescu, Petru P., Mircea cel Bătrân, ed. a II-a, Ed. Corint, București, 2000.
- Popescu, Radu, Istoriile Domnilor Țării Românești, introducere și ediție critică de Constantin Grecescu, Ed. Academiei Republicii Populare România, București, 1963.
- Ruvrat, Ilarion, O knezu Lazaru (Despre cneazul Lazăr), Novi Sad, 1887.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Mircea cel Batran.docx