Comunismul în România de la instaurare la revoluție

1. Instaurarea regimului comunist. Perioada 1944–1948.

Un asemenea regim a fost instaurat in tara noastra in patru etape, cu alte doua repere ulterioare importante in cadrul unui stat comunist:

6 martie 1945 – impunerea guvernului Petru Groza, controlat de P.C.R. si sustinut de sovietici

19 noiembrie 1946 – falsificarea alegerilor in favoarea comunistilor

iulie – octombrie 1947 – dizolvarea P.N.T. si procesul liderilor sai

30 decembrie 1947 – abdicarea silita a regelui Mihai

30 august 1948 – infintarea D.S.S. (Securitatea)

22 ianuarie 1949 – infintarea D.G.M. (Militia)

In perioada 1944-1945, Romania, la fel ca si celelalte tari ocupate, a fost supusa unui proces de pre-comunizare. Acest proces s-a realizat prin patru obiective:

Sindicatele

Partidele democratice

Armata

Fasificarea alegerilor

Ca miscare politica, comunismul este o ramura a miscarii socialiste, de care se diferentiaza in principal prin dorinta comunistilor de a instaura un sistem comunist in locul unuia capitalist, de multe ori prin metode revolutionare armate. "Cine nu este cu noi, este impotriva noastra", asta era deviza de fapt a conducatorilor acestor state care de "buna voie" au imbratisat aceasta ideologie. Datorita acestei ideologii au cazut jertfa pe langa cei multi si intelectualitatea de seama a neamului.

"Cine nu este cu noi, este impotriva noastra"

2. Regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-1965).

La sfârşitul anului 1947 şi începutul lui 1948 s-a trecut la impunerea regimului stalinist, la implementarea modelului sovietic. Un pas decisiv s-a făcut în octombrie 1947, când a început acţiunea de contopire a Partidului Comunist cu Partidul Social Democrat, în vederea făuririi Partidului Unic Muncitoresc.

Congresul general pentru constituirea partidului unic, Partidul Muncitoresc Român, s-a desfăşurat în zilele de 21-23 februarie 1948 în sala Ateneului Român. Congresul a ales Comitetul Central, care în prima sa şedinţă, din 24 februarie 1948, a ales Biroul Politic şi Secretariatul Comitetului Central.

După abolirea monarhiei se impunea adoptare unei noi Constituţii, care să consacre forma de stat republicană. În acelaşi timp, se aveau în vedere transformările economice şi politice înregistrate în ultimii ani.

Constituţia desfiinţa principiul democratic al separării puterilor în stat, subliniind că „Organul suprem al puterii în stat în Republica Populară Română este Marea Adunare Naţională”

Alegerile, desfăşurate în ziua de 28 martie 1948, s-au încheiat cu victoria Frontului Naţional-Democrat

Obiectivul fundamental al Marii Adunări Naţionale era adoptarea unei noi Constituţii.

Prima etapa a epurarilor intrepinse de Dej a inceput in 1945, prin lichidarea grabita a lui Stefan Foris

A doua etapa a epurarii intrepinse la varful propriului partid i-a avut drept victime principale pe Ana Pauker si pe colaboratorii acesteia

Regimul Dej a cunoscut trei etape principale ale luptei in interiorul partidului, trei ocazii pe care le-a folosit, dupa modelul stalinist, pentru impunerea echipei sale fidele si pentru eliminarea (epurarea) adversarilor reali sau potentiali.

Ultima etapa a epurarii interne a avut loc in iunie 1957, an in care Dej a anihilat, din punct de vedere politic, alti doi lideri de partid susceptibili de a-i deveni adversari: Iosif Chisinevschi si Miron Constantinescu

3. Colectivizarea si impactul asupra statului romanesc(1948-1962)

3.1. Distrugerea statelor si urbanizarea fortata.