Politica internă a lui Matei Basarab

Matei Basarab a avut o domnie lungă de aproape 22 de ani (1632-1654), cu realizări însemnate în toate domeniile (politic, militar, cultural și artistic). Acesta era considerat de turci ca al doilea Mihai Viteazul, precum și de adevărat Mecena pentru dezvoltarea artei și culturii românești. Unele dintre aspectele mai întunecate ale domniei sale, sunt în primul rând exploatarea fiscală și feudală, deosebit de intense. S-au subliniat, de asemenea, strânsele legături ce au existat între Țările Române, în care conștiința unității de neam cunoștea o mare dezvoltare, reflectată atât în operele oamenilor de cultură ai vremii (Varlaam, Grigore Ureche, Udriște Năsturel), cât și în afirmațiile muntenilor că ei sunt frați cu moldovenii prin proiectul de alianță propus de Matei Basarab lui Vasile Lupu la 1638, în care cei doi domni se considerau „ca niște frați din aceeași mamă”.

Deceniile al doilea și al treilea din secolul al XVII-lea au reprezentat o epocă de mari frământări în istoria Țării Românești ca urmare a intensificării exploatării fiscale, în vremea unor domni supuși Porții, ca Radu Mihnea, Alexandru Iliaș, Alexandru Cuconul sau Leon Vodă Tomșa. După cum bine știm, în Țara Românească au avut loc mai multe mișcări împotriva grecilor. Una dintre cele mai puternice mișcări de acest fel a izbucnit în toamna anului 1630, iar aceasta va avea ca urmare urcarea pe tronul Țării Românești a lui Matei Aga din Brâncoveni, devenind ca domn Matei Basarab . Motivul principal al nemulțumirii boierimii oltene a fost exploatarea fiscală la care Leon Vodă supunea pe locuitori, exploatare care se răsfrângea și asupra boierilor ce răspundeau de strângerea dărilor din județe. Astfel un număr mare de boieri au trecut la 17 sau 18 octombrie 1630 în Transilvania prin pasul Vâlcanului în Hațeg. Printre acești boieri se găsea și Aga Matei din Brâncoveni, care ținuse județul Romanaț de bir și care a plătit dările locuitorilor fugiți. Acesta era nepotul jupâniței Marga cea Bătrână, sora lui Neagoe Basarab. Din acest motiv își va spune „nepotul lui Neagoe Basarab”, considerându-se descedentul acestuia. Descendența din boierii Craiovești și înrudirea cu Neagoe Basarab îndreptățea pe Matei să aspire la domnia țării . Nu se știe prea multe lucruri despre viața lui Matei înainte de anul 1630, dar după unele informații acesta s-ar fi născut în 1588. Nu a obținut nici o dregătorie în vremea lui Mihai Viteazul (așa cum au afirmat unii istorici), deoarece era prea mic, titlul de postelnic cu care apare în documente între 1598 și 1605 nu însemna că ocupa o dregătorie, deoarece toți copiii de boieri căpătau acest titlu onorific. Adus pe tron de boierimea autohtonă, Matei Basarab a încercat sa promoveze o politică de echilibru pe plan intern dar si pe plan extern, revenind la traditiilie vechi ale tarii, tradiții incălcate de elementele grecești sau grecizate venite în Țara Românească in anturajul unor domni ca: Radu Mihnea, Alexandru Iliaș sau Leon Tomșa. Acesta a fost obligat să intrețină o armată puternică, să plăteasca Porții un haraci mult mărit, iar dregătorilor de la Istanbul daruri mari, pentru a se menține pe tron. Toate acestea l-au silit pe Matei să instituie o exploatare fiscală asemănătoare aceleia de la sfârșitul secolului al XVI-lea, ceea ce a creat nemulțumiri în țara ce-și pusese mari speranțe in domnul venit la tron.

Dezvoltarea economică și socială

Domnia lui Matei Basarab constituie o epocă de deosebită dezvoltare a economiei Țării Românești atât in agricultură, cât și în domeniul mai bine cunoscut al meșteșugurilor si comerțului. În timpul domniei lui Matei Basarab și din inițiativa acestuia au fost puse in funcțiune exploatările miniere de la Baia de Aramă si Baia de Fier, care dădeau o producție destul de bogată. Tehnica extragerii si prelucrării minereurilor a fost descrisă foarte amănunțit de Paul de Alep, care a vizitat Țara Românească spre sfârșitul domniei lui Matei Basarab, unde din relatarea acestuia rezultă nivelul ridicat al operațiile tehnice efectuate, ceea ce contribuia la creșterea randamentului economic al exploatărilor, care foloseau forța hidraulică. Metalele obținute prin procesul de reducere a minereurilor de fier și aramă erau in parte exportate in Imperiul Otoman, iar o parte prelucrate de meșteri locali, al căror număr crește in mod deosebit. O oarecare creștere a activității in cadrul metalurgiei prelucrătoare se va vedea simțitor, incepând din a doua treime din secolul al XVII-lea. Această a doua treime a secolului, care corespunde cu domnia lui Matei Basarab, este considerată de specialiști, o epocă de mare dezvoltare a meșteșugurilor. Pe lânga meșteșuguri, in vremea acestui domn se înființează primele manufacturi din Țara Românească, doua de hartie și o alta de sticlă. Tot în perioada domniei lui Matei Basarab o mare dezvoltare a fost comerțul. Datorită bogăției de produse agricole, mare parte dintre acestea erau exportate. Un alt articol de transport era sarea care era exportată in Turcia și de unde se scotea sume mari de bani. Țara Românească exporta in Transilvania importante cantităti de vin, pește, blănuri si cereale. În vremea domniei lui Matei Basarab are loc extinderea și înăsprirea exploatării feudale, manifestete prin creșterea numărului țăranilor aserviți și prin mărirea îndatoririlor acestora față de stăpânii feudali. Locuitorii a numeroase sate și-au pierdut libertatea și pământul, ajungând în stare de dependență, pentru neplata dărilor.