Consecințele economice după cel de-al Doilea Război Mondial

I. SCURTĂ PREZENTARE - CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat, la mijlocul secolului al XX-lea, care a mistuit cea mai mare parte a globului, fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii. A început la 1 septembrie 1939 când Germania a atacat Polonia, dar, în cele din urmă, s-a extins ajungând să includă majoritatea națiunilor din lume. S-a sfârșit în 1945, lăsând în urmă o lume dominată de Statele Unite și USSR. A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi, incluzând bomba atomică, au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor. Al doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a aproximativ 3% din populația mondială la acea vreme. În plus, multe ale persoane au fost rănite grav, au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc, bombardamentelor clasice sau nucleare, sau datorită experiențelor militare și medicale inumane la care au fost supuse. În total, 61 de țări, cu populația de 1,7 miliarde de locuitori, reprezentând 3 sferturi din populația Terrei la acea vreme, au participat la război.

Finanțarea celui de-al Doilea Război Mondial a costat 1 trilion de dolari, fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucția de după război, astfel ajungând să fie mai scump decât toate războaiele anterioare cumulate. Urmările războiului, inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice, culturale și economice, au fost fără precedent. La sfârșitul războiului, milioane de refugiați erau pe drumuri, economia europeană se prăbușise, 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă. Sua a cheltuit cei mai mulți bani în timpul războiului, aproximativ 341 miliarde dolari. Germania a fost a doua țară cu 272 de miliarde de dolari, urmată de USSR cu 192 miliarde de dolari. Anglia cu 120 miliarde de dolari, Italia cu 94 miliarde de dolari și Japonia cu 56 de miliarde de dolari. Dar, cu excepția Statelor Unite ale Americii și a altor țări mai puțin active militar, banii cheltuiți nu acoperă costul total al războiului.

4

II. ECONOMIA DE DUPĂ CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a adus cu sine nu numai pacea, ci și un lung șir de schimbări în viața economică, socială, politică și spirituală care vor face ca lumea de după război să nu mai semene cu cea de dinainte. Germania, Italia și Japonia înfrânte în război, ruinate economic, nu mai reprezentau aproape nimic în ecuația de putere. Franța și Anglia au devenit puteri de categoria a doua și erau neputincioase în efortul de reechilibrare a raportului de putere pe contininentul european, având în vedere că URSS a ieșit victorioasă și relativ întărită din conflagrația mondială.1 Intervenția SUA pe continentul european a constituit o imperioasă necesitate.

Economia și finanțele apăreau, la sfârșitul războiului, complet dezorganizate. Distrugerile de tot felul au antrenat în mod incontestabil o paralizie a activității economice. Într-o Europă distrusă, învingătorii și învinșii, în egală măsură, trebuiau să-și reconstruiască economiile, să-și restabilească soliditatea monedelor distruse de inflație și să-și restabilească fluxurile financiare și comerciale. Moneda forte - lira - care domina economia antebelică nu mai reprezenta aproape nimic în raport cu dolarul . Japonia, de asemenea, nu mai conta industrial ăn primii ani de după război pentru piața asiatic. Singura economie care a ieșit întărită din război a fost cea americană. Statele Unite ale Americii concentrau, la sfârșitul conflagrației, o forță productivă care reprezenta jumătate din capacitatea mondială. Dolarul domina piața mondială deoarece reprezenta două treimi din stocul monetar internțional. Pentru a ieși din dezordinea economică generată de război, trebuiau puse la punct instituții capabile să restabilească ordinea economică. Aceasta a fost făcută sub presiunea SUA, URSS neputând, din dogmatism, să-și dea acordul la o reconstrucție conformă cu canoanele liberalismului.

Criza economică mondială a determinat intensificarea preocupărilor pentru crearea unui sistem monetar internațional care să stimuleze dezvoltarea economică și schimburile dintre națiuni. În acest sens s-a organizat la Bretton-Woods, în SUA, între 1-22 iulie 1944 Conferința Monetară și Financiară Internațională, la care au participat reprezentanți a 44 de state. La Bretton Woods s-au confruntat proiectele a două delegații2 :