Impactul revoluției industriale asupra economiei europene

Impactul revolutiei industriale asupra economiei europene

La nivel european, revoluţia industrială a reprezentat un salt datorat unor acumulări generate de procese şi fenomene ce s-au desfăşurat de-a lungul secolului al XVII-lea. Sub aspect politic, acest secol se caracterizează şi printr-un proces continuu de întărire şi centralizare a unor state monarhice şi printr-o cvasi-permanenţă a stării de război. În plan economic, acestea se reflectă în creşterea aparatelor administrative, curţi regale rafinate, armate numeroase şi înzestrate corespunzător, altfel spus, în cheltuieli supradimensionate, care au generat fiscalitate ridicată, inflaţie şi accentuarea rolului reţelei financiare internaţionale.

Concomitent se constată avântul deosebit al comerţului maritim, îndeosebi ca urmare a numeroaselor descoperiri geografice prin care noile teritorii sunt atrase în sfera de influenţă europeană.

Este de menţionat şi faptul că apar primele societăţi anonime pe acţiuni, cu scopul de a asigura colaborarea între asociaţi pentru exploatarea unei zone geografice sau a unei rute comerciale. Prima mare societate pe acţiuni este considerată a fi Compania Olandeză a Indiilor Orientale, înfiinţată în 1602 şi având sediul la Amsterdam. Companii similare iau naştere extrem de rapid şi în Anglia, Franţa, Suedia, Spania, Portugalia etc. Importanţa acestor companii este deosebită, datorită funcţiilor pe care le îndeplineau: cea economică, prin legăturile comerciale întreţinute între ţara de origine şi teritoriile de peste mări, şi mai ales cea administrativ-politică şi chiar şi militară, în zonele de acţiune.

Politica economică mercantilistă, dominantă de-a lungul întregului secol, a contribuit într-o măsură substanţială la desfăşurarea procesului de acumulare de capital bănesc, o premisă esenţială pentru desfăşurarea revoluţiei industriale.

Agricultura secolului al XVII-lea, caracterizată, în ansamblu, printr-un randament, în general, slab, practicată cu tehnici şi tehnologii rutiniere, dominată de marii latifundiari feudali, era grevată, în principal, de numeroasele şi îndelungatele războaie dintre marile puteri monarhice, războaie care i-au sustras o foarte mare cantitate de forţă de muncă şi au transformat întinse suprafeţe agricole în câmpuri de luptă. Porumbul şi cartoful, aduse, în secolul menţionat, de peste Ocean, erau, deocamdată, doar curiozităţi fără semnificaţii economice majore şi aveau să modifice structura culturilor agricole şi a alimentaţiei populaţiei abia peste un secol.

Revoluţia industrială şi dezvoltarea industriei până la primul război mondial s-au desfăşurat în mai multe ţări, prezentând elemente comune, dar şi particularităţi inerente de la o ţară la alta, precum şi de la o etapă la alta.

Revoluţia industrială şi dezvoltarea industriei, care, până la jumătatea secolului al XIX-lea, s-au desfăşurat, în grade diferite de intensitate, într-un număr de ţări au sporit incontestabil capacităţile de producţie ale acestora şi au pus cu acuitate, într-o măsură mult mai mare decât în perioadele precedente, problema mobilităţii şi a utilizării eficiente a factorilor de producţie, şi au avut o influenţă deosebită asupra altor domenii ale vieţii economice.

Urbanizarea, care devenea o permanenţă de mari proporţii a lumii industriale, genera şi ea probleme noi. Pe de o parte, probleme complexe, legate de construcţii, transport şi sistematizare în mediul urban, iar pe de alta, probleme, de asemenea, nu mai puţin complicate, legate de fluxurile de mărfuri industriale şi agricole necesare a se statornici şi desfăşura acum între mediul urban, unde se produc bunuri fabricate, şi cel rural, unde se produc bunuri agricole. Totodată, dezvoltarea industriei pe baze maşiniste atrage după sine, în acelaşi timp, modificări principiale şi structurale în transporturi şi comunicaţii, în agricultură, precum şi în alte domenii, instituţii, instrumente ale vieţii economice, ca monedă, credit, sistem bancar, comerţ etc.

Transporturi şi telecomunicaţii. Dezvoltarea industriei, a economiei în ansamblu, a incitat şi stimulat şi dezvoltarea transporturilor, care, la rândul lor, au accelerat producţia şi circulaţia de mărfuri şi de călători, deschiderea şi accesul mărfurilor către diverse pieţe, inclusiv către cele mai îndepărtate. Dezvoltarea şi diversificarea transporturilor, perfecţionările necontenite pe care acestea le cunosc, sporesc viteza de deplasare a mărfurilor şi a călătorilor, volumul şi siguranţa traficului, au implicaţii favorabile şi în domeniul costurilor.

Transporturile navale, a căror vechime este milenară, cunosc mutaţii importante, legate de creşterea considerabilă a cantităţilor de mărfuri care se cereau a fi vehiculate şi, într-o anumită măsură, a numărului de călători care solicitau serviciile lor, precum şi de noile tehnici şi instrumente de navigaţie.

Se modifică însuşi conceptul de investiţii în acest domeniu, care, la jumătatea secolului al XIX-lea, cuprinde, pe lângă construcţia de nave, şi pe cea a instalaţiilor portuare aferente. Un port eficient, rezultat al politicilor perseverente şi consecvente ale statelor interesate în dezvoltarea activităţii lor comerciale, se transformă într-o „inimă“ care preia de pe uscat fluxuri de mărfuri şi, cu timpul de călători, şi le pompează peste Ocean şi invers. Ca atare, marile porturi reprezintă nu numai locuri de încărcare şi descărcare a mărfurilor şi de îmbarcare şi debarcare a călătorilor, ci şi de îngemănare a activităţilor companiilor de navigaţie, camerelor de comerţ şi companiilor de căi ferate, precum şi de întâlnire între industriaşi şi comercianţi engrosişti şi/sau detailişti.

Vaporul se impune lent pe căile de navigaţie fluvială şi maritimă, mijlocul secolului al XIX-lea fiind momentul de apogeu al navigaţiei cu pânze. Iniţial, vapoarele cu aburi sunt apariţii greoaie, cu numeroase inconveniente în exploatare, între care un consum mare de combustibil, cărbunele care ridică probleme privind întreţinerea curăţeniei pe navă şi o mare disproporţie între dimensiunile spaţiului lui de depozitare şi cel comercial, destinat mărfurilor şi/sau călătorilor.