Napoleon

Napoleon

“Napoleon a fost, în realitate, un aventurier, poate posedat de o scânteie de geniu, dar totuşi un aventurier.”

I. Din Corsica natala la comandarea armatei din Italia

Nascut in Ajaccio la 15 august 1769, la 15 luni de la anexarea Corsicei de catre Franta.

Al doilea dintre copii supravietuitori

Abia in 1793, dupa esecul marilor vise de a- si ridica familia la primul rang in insula, Napoleone Buonaparte a incetat de a se mai considera corsician, simtindu-se pentru totdeauna francez

Scoala militara la Brienne preferintele lui se indreptau spre “barbatii cei mai virtuosi ai omenirii” si, in special, spre CEZAR( model de maretie umana, in acelasi timp razboinic, om politic si literat)

1784-titlul de cadet-gentilom, Scoala militara din Champs-de-Mars.

La 16 ani locotenent de artilerie

Cariera sa a inceput in randurile armatei revolutionare, ajunge general la doar 24 de ani si devine unul dintre comandantii cei mai renumiti ai epocii.

Înlaturand in 1800 Directoratul printr-o lovitura de stat, devine Prim Consul al Republicii Franceze. Apoi, in urma unui plebiscit, devine Consul unic pe viata, cu dreptul de a-si alege succesorul.

În 1804 este proclamat Împarat al francezilor (1804-1814, 1815), printr-un senatus-consultus din 18 mai.

În 1805 devine rege al Italiei iar in 1806, Protector al Confederatiei Rinului.

II.Bonaparte in Italia (1796-1797)

Napoleon Bonaparte devine comandantul fortelor franceze din Italia (27 martie)

Conducerea credea ca Austria putea fi invinsa in Germania de puternicele armate ale lui Jourdan si Moreau, cea din Italia trebuind sa faca doar o diversiune, sa-i tina in frau pe principii italieni dusmani si sa respinga orice amenintare la frontiera Alpilor.

In Germania, armatele lui Jourdan si Moreau suferisera mari infrangeri si armata din Italia ramasese singura speranta a Directoratului

Armatele lui Napoleon cuceresc Milano si aproape intreg nordul Italiei, asediaza Mantua si izgonesc fortele austriece in Tirol

Armata lui Napoleon traverseaza Alpii in urmarirea armatei austriece aflate in retragere; ajungand la Leoben, de unde amenintau direct Viena, Austria accepta conditiile de pace impuse de Napoleon

La Campo Formio, printr-un tratat formal de pace se cedeaza Belgia Frantei si se creeaza o republica italiana de nord, in fapt un protectorat francez, si printr-un articol secret, ii recunoaste dreptul la malul stang al Rinului aproape in totalitate,in schimbul teritoriilor venetiene, Austria ceda provinciile sale lombarde

III.Campania din Egipt (1798-1799)

La 5 martie 1798, Directoratul i-a ordonat lui Bonaparte sa organizeze actiunea de cucerire a Egiptului ( posesiune turceasca) de acolo sa ameninte India si sa-l sprijine pe Tippoo Sahib in lupta impotriva englezilor;pentru a taia legaturile Angliei cu Indiile

Francezii au ocupat Malta, Alexandria si Cairo

Pe plan militar, expeditia din Egipt a fost un esec: armata franceza era blocata in teritoriul ocupat, Anglia era stapana Mediteranei si puterea sa in India era consolidata. In septembrie 1798, Turcia a declarat razboi Frantei si,in decembrie 1798, s-a incheiat o alianta intre Anglia, Neapole si Rusia care si-a luat angajamentul sa intervina in Italia

În 1799 n-a reusit sa cucereasca Siria, dar a castigat o victorie zdrobitoare asupra Turciei la Abu Qir.

Prim Consul al Republicii (1799-1804)

Întors din Egipt, Napoleon este primit cu entuziasm de poporul francez. Profitând de această popularitate, el a răsturnat Directoratul şi a impus dictatura personală în noiembrie anul 1799

Noua formă de conducere s-a numit consulat, în fruntea căreia se găsea Primul Consul (Bonaparte)

Napoleon a elaborat legi noi sub numele de „Codul lui Napoleon”.

Bonaparte distruge a doua coalitie si obliga Austria (Luneville,1801), apoi Anglia (Amiens, 1802) sa semneze o pace, prin care se producea un schimb de posesiuni: Franţa renunţă la Egipt, iar Anglia la teritoriile cucerite în timpul razboaielor anterioare.

In 1802 in urma unei plebiscit, este numit “ Consul pe viata”

Doi ani mai tarziu devine imparat ereditar al Republicii Franceze, sub numele de Napoleon I.

Europa Napoleoniana (1804-1815)

Din 1803, Bonaparte reia razboiul impotriva Angliei.

Anglia ingrijorataruperea echilibrului european in favoarea Frantei ; imperiul francez se inconjoara de solide bariere vamale si reia politica coloniala a vechiului regim.

Din 1805 pana in 1809, un sir de campanii victorioase permite imparatului sa invinga toate marile puteri din Europa si sa le impuna propria lege.

In 1811, Napoleon domina Europa: 130 de departamente ; rege al Italiei, unde isi exercita puterea in mod direct, Napoleon supravegheaza cu ajutorul functionarilor franceze regatele, pe care le-a impartit membrilor familiei sale, si statele aliatilor sai,Olanda este inclusa,iar la nord-est frontiera franceza ajunge pana la Yutlanda,devin franeze Savoia, Valois dar si Piemontul, teritoriul genovez, Toscana si o parte din statele papale, intre care si Roma

În anul 1812, Napoleon face o încercare dezastruasă de a invada Rusia, în care este învins. Astfel a început căderea lui Napoleon. În Bătălia de la Leipzig din 1813, Napoleon este înfrânt de către cele cinci naţiuni. Napoleon este obligat să abdice şi este exilat în insula Elba, în anul 1814.

Campania din Rusia (1812)

Invazia franceză a Imperiului Rus a fost un conflict militar din cadrul războaielor napoleoniene, care a opus Imperiul Rus, pe de o parte, Franţei şi aliaţilor săi, pe de altă parte. Conflagraţia s-a derulat între 24 iunie şi 12 decembrie 1812, cuprinzând operaţiuni militare pe mai multe teatre: teatrul principal, de la râul Neman până la Moscova, precum şi două teatre secundare, pe flancurile celui principal: unul în nord, între Dvina şi Neman, şi altul în sud, în zona Volîniei.

Napoleon a decis să supună Rusia în mod definitiv şi s-a gândit că putea să reuşească printr-o operaţiune rapidă fără a prevedea o declaraţie de război. De la început s-a dovedit un dezastru pentru trupele franceze. Dura iarnă rusă şi problemele de aprovizionare au fost decisive în insuccesul armatei franceze

Marea înfrângere în Rusia va influenţa opoziţia contra imperiului napoleonian şi va stimula mişcările naţionaliste antifranceze în statele supuse