Dacismul între concept istoric și fantasmă

Originile...Pentru fiecare popor este important sa afle de unde provine, cine au fost stramosii lui.Dar in ce consta acesta importanta? Este din dorinta de a afla de unde ne tragem, sau totul este dictat de anumite ideologii corespunzatoare vremurilor?

Haideti sa aflam care sunt alternativele pentru originea poporului roman? Parerile au fost impartite dintotdeauna: ba ca ne-am tras din daci, ba din romani, ba din romani si daci, ba din daci si romani,din romani-celti-daci, din romani-daci-slavi si sirul poate continua.Deci pana la urma care este adevarul?

Pentru ca problema se pune in special pe raportul dac/roman, ne vom opri asupra acestei probleme printr-o discutie referitoare la conceptul de dacism,urmarind si relatia cu latinitatea.

Inca de la primele scrieri istorice autohtone referitoare la istoria poporului nostru,luata in considerare a fost latinitatea noastra, si nu originea daca.In Letopisetul Tarii Moldovei,Grigore Ureche consemneaza originea romanilor de la Rim(Roma).Iar Miron Costin considera ca la baza formarii poporului roman a stat "descalecatul lui Traian-Imparatul".Dimitrie Cantemir a negat chiar originea daca, nu numai ca a omis sa faca referire la acesta.Acesta argumenteaza prin alungarea si exterminarea dacilor de cuceritorii romani.Reprezentantii Scolii Ardelene pun accentul tot pe latinitatea noastra. Din dorinta de a elibera Transilvania de sub dominatie maghiara si apoi austro-ungara, foloseau argumentul superioritatii romanilor si faptul ca sangele acestora curge si in venele noastre.

Dacii erau perceputi ca un element barbar impovarator care deranja schema latinitatii rom­nesti dar totusi dragostea de libertate, spiritul de sacrificiu al dacilor au determinat in perioada pasoptista, considerarea unei contributii la origini de catre Kogalniceanu si Alecu Russo.Mihail Kogalniceanu afirma,in discursul sau din 1843,ca “Decebal este cel mai insemnat riga barbar care a fost vreodata, mai vrednic de a fi pe tronul Romei decat miseii urmasi ai lui August”.

Odata cu unirea Tarii Romanesti cu Moldova din anul 1859, accentul a cazut pe dacism datorita constiintei nationale si dorintei de a se diferentia de celelalte popoare prin origine. Unul dintre istorici care este adeptul acestei idei este Titu Maiorescu. Pe de alta parte sunt istorici ca I.C.Bratianu care considera o sinteza celtica,romanica si dacica,unde componenta dacica era mentionata pentru mostenirea pamantului tarii iar celelalte doua fiind importantante pentru implicatia lor politica.

Bogdan Petriceicu Hasdeu este un sustinator al sintezei daco-romane.Acesta pune accentul pe daci deoarece acestia erau ignorati in fata latinitatii si grandorii imperiului Roman si ii critica pe cei care sustineau disparitia dacilor prin studiul „Perit-au dacii?”.

Hasdeu este cel care a descoperit in limba romana 84 de cuvinte si 15 toponime sunt de origine daca.

Dupa Primul Razboi Mondial si unirea din anul 1918(formarea Romaniei Mari), problema latinitatii si a dacismului persista.Lucian Blaga este autorul unui articol intitulat „Revolta fondului nostru nelatin”, unde prezinta nu numai calitatile mostenite de la latini, ci si natura barbara a poporului roman.El vede faptul ca dorinta de a ne apropia cat mai mult de poporul latin este strans legata de nevoie romanilor de a fi liberi,de a nu fi supusi de popoarele vecine. Acest lucru nu a survenit din dorinta de a fi superiori, ci a fost doar o necesitate. Blaga este impotriva credintei ca am fi latini puri, „limpezi, rationali, cumparati, iubitori de forma, clasici” si pledeaza pentru barbarie, pentru „fondul slavo-trac,exuberant si vital”. In spatele unui limbaj poetic se ascunde o apropiere de conceptul de dacism. Este de parere ca „nu ne-ar strica putina barbarie” si crede ca in fiecare roman are loc o revolta a fondului nelatin. Ce inseamna barbaria din noi? A mers Blaga prea departe sau nu?

Avand in vedere ca se formase Romania Mare care il avea rege pe Carol I,romanii aveau pretentii de urmasi ai latinilor.Interventia lui Blaga in acest sentiment de puritate a rasei, si nu orice fel de interventie, ci una brutala, a deranjat acel echilibru dorit a fi mostenit de la romani.Ca popor format prin sinteza daco-romana, este normal sa nu fim perfecti si sa avem si o latura barbara, dar Blaga nu numai ca arata acest lucru, dar il si sustine, il vede ca un element deosebit de important al romanilor: „De ce sa ne marginim numai la un ideal cultural latin, care nu e croit in asemanare desavirsita cu firea noastra mult mai bogata. Sa ne siluim propria natura - un aluat in care se dospesc atitea virtualitati? Sa ne ucidem corsetindu-ne intr-o formula de claritate latina, cind cuprindem in plus atitea alte posbilitati de dezvoltare?”

Mircea Eliade este un alt om de cultura care,desi a avut o contributie majora in literatura romana si studiul religiilor,a fost si un sustinator al dacismului si pentru o

anumita perioada si al ideologiei de extrema dreapta.In lucrarea sa in limba spaniola „Los Rumanos.Breviario historico” precizeaza ca, desi dacii au adoptat limba latina, acestia si-au pastrat obiceiurile si nu s-a produs o modificare radicala a substantei autohtone.Vorbeste despre cultul lui Zalmoxis ca despre o religie precursoare crestinismului si ii amplifica importanta, desi afirmatiile sale nu au nici o baza solida, acest mit nefiind reprezentat nici in perioada preromana,nici in Dacia romana. Despre legaturile lui Eliade cu ideologia legionara se considera aprecierea acestei miscari ca un fenomen ce promoveaza valorile etice,religioase si nationale ,desi este constient de faptele legionarilor. Cert este ca legionarii, puternici sustinari ai dacismului si implicit ai lui Zalmoxis, au pana la un punct aceleasi concepte ca si Eliade. Diferenta consta in faptul ca acestia spun clar si raspicat „Suntem daci!” excluzand originea latina.

Dintre toate miturile fondatoare, lucrarea lui Nicolae Densusianu „Dacia Preistorica” este cea considerata punctul culminant al fantasmelor cu privire la originia romanilor. In lucrarea sa de 1200 de pagini publicata postum,porneste de la omul preistoric, de la rasele Cro-Magnon si Neanderthal-Cannstadt-Spy si ajunge treptat la reconstituirea celui mai mare imperiu cunoscut vreodata, Imperiul Pelasgic. Pelasgii sunt prezentati ca o rasa de oameni veniti din Asia in Europa, cu mult inainte de aparitia grecilor, celtilor, a romanilor. Ei sunt poporul din care s-au format toate celelalte popoare, inclusiv latinii, din care ne tragem noi. In conceptia sa insa, nu noi ne tragem din latini, ci latinii din romani,intrucat inima Imperiului Pelasgic se afla in spatiul carpato-dunarean. La prima vedere, totul pare o poveste fantastica, lucru adevarat intrucat este vorba de mitologie, dar in nici un caz de istorie, asa cum a dorit autorul.