Junimea

Poezia, ca toate artele, este chemata sa exprime frumosul;in deosebire de stiinta, care se ocupa de adevar.Cea dintai si cea mai mare diferenta intre adevar si frumos este ca adevarul cuprinde numai idei, pe cand frumosul cuprinde idei manifestate in materie sensibila.

Este dar o conditiune elementara a fiecarei lucrari artistice de a avea un material in care sau prin care sa-si realizeze subiectul,Astfel sculptura isi taie ideea in lemn sau in piatra, pictura si-o exprima prin culori, muzica prin sonuri.

Numai poezia(si aici vedem prima ei distingere de celelalte arte)nu afla in lumea fizica un material gata pentru scopurile ei.Caci cuvintele auzite nu sunt material, ci numai organ de comunicare.Cine aude silabele unei poezii sanscrite fara a intelege limba sanscrita, desi poate primi o idee vaga de ritmul si de eufonia cuvintelor, totusi nu are impresia proprie a lucrarii de arta, nici partea ei sensibila, nici cea ideala, fiindca sonul literelor nu are sa ne impresioneze ca ton muzical, ci mai intai de toate ca un mijloc de a destepta imaginile si notiunile corespunzatoare cuvintelor, si unde aceasta desteptare lipseste, lipseste posibilitatea poerceptiunii unei poezii.

Din contra, cine vede o pictura indica, si fara a intelege ideea straina ce a incorporat-o poate artistul prin culori, de infatisarea unui cult necunoscut al antichitatii, are totusi pe deplin partea sensibila a lucrarii de arta si este in stare a o aprecia.Culorile picturii sunt un dar , un adevarat material, asemena sonurilor muzicii, piatra sculpturii;insa cuvintele poeziei sunt de regula numai un mijloc de comunicare intre poet si auditoriu.Pentru ca sa existe o poezie in genere, fie epica, fie lirica, fie dramatica, este:ca sa se destepte prin cuvintele ei imagini sensibile in fantazia auditoriului, si tocmai prin aceasta poezia se deosebeste de proza ca un gen aparte, cu propria sa ratiune de a fi.

“Conditiunea ideala a poeziei” se refera la “fondul” poeziei, care trebuie sa fie in stransa legatura cu forma. Pentru ca o poezie sa fie reusita, trebuie sa existe concordanta intre forma si fond, iar obiectele trebuie privite sub impresia sentimentului. Ideea poeziei este un sentiment sau o pasiune “si niciodata o cugetare exclusiv intelectuala sau care tine de taramul stiintific”. Maiorescu explica aparitia studiului sau de estetica ca o necesitate de inlaturare a mediocritatii.