Management comparat - considerații privind funcția de coordonare

1. Consideraţii generale

Managementul unei unităţi economice gravitează în jurul unor activităţi pe care trebuie să le înfăptuiască şi care, de fapt, se sintetizează în funcţiile (atributele) sale. Formarea acestor funcţii ţine de începuturile ştiinţei managementului şi aparţine lui Henri Fayol. El a delimitat cinci funcţii al managementului - previziune, organizare, comandă, coordonare şi control - care prin conţinutul lor, în general, îşi păstrează şi azi valabilitatea.

Ulterior au avut loc alte abordări ale funcţiilor managementului, apărând deosebiri faţă de ceea ce a conceput H. Fayol. Deşi numărul funcţiilor variază de la un autor la altul, totuşi, considerăm că esenţa lucrurilor este aceeaşi. Foarte adesea, anumite activităţi dintr-o funcţie sunt desprinse din context şi devin o funcţie de sine stătătoare. Modificările care au intervenit în acţiunea factorilor endogeni şi exogeni, fiecărei unităţi economice, au determinat mutaţii importante în modul de manifestare a unor componente ale funcţiilor managementului, dar fără să se schimbe în totalitate sensul acestora. În acest context putem aminti faptul că manifestarea funcţiei de comandă se concretizează în activitatea de antrenare şi motivare a acţiunilor întreprinse în procesul de management, dar nu se poate afirma că elementele de “comandă” au dispărut în totalitatea lor. Modificări semnificative s-au produs şi în modul de manifestare a componentelor funcţiei comerciale în sensul că în momentul de faţă componenta care cuprinde activităţile de marketing, au un rol special. Sub această formă se pot formula aprecieri pentru fiecare funcţie a managementului.

Managementul ca proces urmăreşte atingerea unor obiective (scopuri) utilizând resurse: oameni, materiale, spaţii, timp. Resursele sunt considerate inputuri (intrări) în proces, iar obiectivele outputuri (ieşiri), succesul unei bune conduceri (management) fiind dat de raportul dintre ieşiri şi intrări, care indică productivitatea organizaţiei.

Managementul ca disciplină este un domeniu al ştiinţei cu principii, concepte şi teorii proprii, iar scopul său major este ca acestea să fie învăţate şi înţelese pentru a fi aplicate cu succes.

2. Funcţiile managementului

Abordările din ţara noastră, deşi cunosc anumite deosebiri, totuşi, cele mai multe dintre părerile formulate converg către următoarele funcţii: previziune, organizare, coordonare, antrenare-motivare, control-evaluare.

În literatura de specialitate funcţiile managementului sunt definite ca eforturi de gândire şi acţiune raţională, specifice activităţii de management, care declanşează un ciclu logic de desfăşurare a evenimentelor viitoare, de pregătire, previziune şi organizare a mijloacelor existente, de cunoaştere şi influenţare a oamenilor. Din această definiţie rezultă că procesul de management are un caracter ciclic, care începe cu definirea scopului propus, se continuă cu precizarea obiectivelor pe un anumit termen, se stabilesc sarcinile pentru componenţii unităţii şi se încheie cu analiza îndeplinirii lor.

În procesul de desfăşurare a fiecărui ciclu de management se efectuează, într-o succesiune logică, anumite operaţii, care sunt sistematizate pe etape şi reprezintă conţinutul celor cinci funcţii ale managementului.

Cele cinci funcţii au elemente comune cum ar fi:

• Activităţile caracteristice fiecărei funcţii sunt specifice în ansamblul lor numai cadrelor de conducere (în munca oricărui conducător există elemente de execuţie şi invers. Diferenţa este că executarea la nivelul conducătorului priveşte întreaga întreprindere, iar la nivelul executantului doar pe acesta).

• Funcţiile de conducere se realizează în toate tipurile de întreprinderi, indiferent de mărime sau sector de activitate.

• Funcţiile au ponderi diferite la niveluri diferite de ierarhii.

3. Funcţia de coordonare

Conform standardului ISO 9000: 2000 managementul calităţii coordonează activităţile pentru a direcţiona şi controla o organizaţie cu privire la calitate. Coordonare şi control cu privire la calitate include în general stabilirea politicii în domeniul calităţii şi a obiectivelor calităţii, planificarea calităţii, controlul calităţii, asigurarea calităţii şi îmbunătăţirea calităţii.

În literatura de specialitate sunt formulate mai multe definiţii ale managementului calităţii.

Juran defineşte managementul calităţii prin funcţiile acestuia în termenii triologiei calităţii. În opinia sa managementul calităţii cuprinde trei procese principale de management: planificarea calităţii, ţinerea sub control a calităţii (quality control) şi îmbunătăţirea calităţii.

În opinia lui Kelada, managementul calităţii reprezintă un ansamblu de activităţi având ca scop realizarea unor obiective, prin utilizarea optimă a resurselor. Acest ansamblu cuprinde activităţi de planificare, coordonare, organizare, control şi asigurare a calităţii.

Deci, managementul calităţii reprezintă în general procesul de identificare şi administrare a activităţii necesare pentru realizarea obiectului de calitate ale unei organizaţii.

Încercări de definire a conceptului de managementul calităţii au evidenţiat următoarele aspecte:

▪ Este o politică sau o strategie a organizaţiei în domeniul calităţii

▪ Este o filosofie care descrie obiectivele organizaţiei în domeniul calităţii

▪ Reprezintă o strategie globală a calităţii

▪ Reprezintă politica organizaţiei prin care acesta tinde să-şi mobilizeze toţi membrii pentru îmbunătăţirea calităţii produselor

▪ Reprezintă satisfacerea nevoilor clienţilor în ceea ce priveşte calitatea produsului.