Managementul Comparat

Tema 1. Managementul comparat: studiu introductiv

1.1. Necesitatea apariţiei şi dezvoltării managementului comparat

După 1960 - extinderea abordărilor comparatiste în domeniul cercetării ştiinţifice. Această se explică prin specificitatea şi nivelul ştiinţific ridicat al managementului comparat, utilitatea sa pragmatică, ampla diversitate naţională, culturală şi managerială, ce trebuie cunoscută, înţeleasă şi luată în considerare în condiţiile internaţionalizării activităţilor economice, sociale, culturale şi ştiinţifice. Obiectul de studiu al managementului comparat este diversificat pe următoarele aspecte:

* obiectul analizei îl constituie procesele, conceptele şi tehnicile de management;

* comparaţia se face între ţări sau culturi diferite;

* abordarea comparativă trebuie să fie concentrată asupra reliefării similitudinilor şi diferenţelor dintre elementele manageriale avute în vedere, cum ar fi stabilirea modului de a conduce eficient o organizaţie într-o altă ţară sau descoperirea modalităţilor de îmbunătăţire a performanţelor economice ce ţin de domeniul managementului;

* analiza diferenţelor comportamentale ale personalului din diverse ţări, în procese de management, sistemul informaţional, decizional şi de structură organizatorică.

Managementul comparat este strâns legat de managementul internaţional. Management internaţional ≠ Management comparat.

Creşterea pieţei internaţionale şi globalizarea pieţelor:

Piaţa internaţională s-a dezvoltat în ultimele decenii într-un ritm intensiv care a determinat oportunităţi pentru extinderea şi internaţionalizarea activităţii firmelor. În aceste condiţii, internaţionalizarea pieţelor şi a activităţii ramurilor face tot mai dificilă considerarea unor firme ca fiind naţionale. Dintre factorii cei mai importanţi care au determinat această tendinţă amintim:

* Restructurarea politică şi schimbările în politica publică a naţiunilor

Începând cu anii 90 în piaţa internaţională s-a manifestat o extindere datorată noilor pieţe libere din ţările foste sovietice şi din Europa de Est. Schimbări importante au avut loc şi în India, care şi-a liberalizat politicile comerciale şi în China, unde s-a încurajat orientarea spre export.

La nivel global se poate observa că politica guvernamentală a fost schimbată înspre o întreprindere liberă, atragerea de capital străin, concurenţă, privatizare şi reducerea intervenţiei statului în economie.

* Înţelegerile comerciale internaţionale

Acestea au avut ca obiective fie reducerea taxelor de comerţ, fie stipularea şi verificarea respectării regulilor comerciale sau constituirea unei pieţe comune cu liber schimb (ex. EU, NAFTA).

* Revoluţia în comunicaţie

Noile mijloace şi tehnologii de comunicaţie au asigurat îmbunătăţirea şi creşterea colectării şi diseminării de informaţii mult mai largi. Tehnologiile actuale permit managerilor să-şi monitorizeze dezvoltarea afacerilor de la distanţă şi conduc la o convergenţă a gusturilor şi stilurilor de viaţă ale consumatorilor.

* Îmbunătăţirile din transport

Căile de transport s-au dezvoltat atât în ceea ce priveşte modalitatea, cât şi rapiditatea: astăzi atât oamenii, cât şi bunurile materiale sunt transportate pe distanţe mari foarte rapid şi relativ ieftin → costuri de transport mai mici, îmbunătăţiri ale tehnologiilor de depozitare în domeniul comerţului de produse finite.

* Capitalul pe piaţa internaţională: pe această piaţă sursele de capital sunt mult mai adânci - există suficient capital, prin încurajarea investitorilor, băncilor, fondurilor de investiţii pentru a finanţa proiecte şi afaceri internaţionale.

* Creşterea economică rapidă: pe plan internaţional s-au evidenţiat ţări cu o rată de creştere economică importantă, care au asigurat şi dezvoltarea organizaţiilor. Dacă până nu demult se considera ca fiind cea mai importantă Triada – SUA, Europa de Vest şi Japonia, aceasta s-a extins în ultimii ani şi asupra ţărilor din Asia Occidentală. O rată ridicată de creştere economică asigură şi oportunităţi pentru dezvoltarea comerţului şi investiţiilor naţionale şi internaţionale. Această rată determină în ţările respective o dezvoltare substanţială a clasei de mijloc care influenţează creşterea cererii bunurilor de consum.

Adoptarea unei strategii de internaţionalizare a firmelor se bazează pe stimulentele pe care le prezintă perspectivele oferite de pieţele internaţionale.

Opţiunea strategică de a intra în piaţa şi bunsiness-ul internaţional este influenţată de următorii factori:

- linia de produse, resursele, punctele forte şi slăbiciunile firmei;

- experienţa istorică a firmei şi obiectivele ei actuale;

- condiţiile din piaţa naţională şi internaţională şi din mediul de afaceri;

- extinderea reglementărilor guvernamentale şi riscurile politice.

Necesitatea abordării managementului comparat rezidă tocmai în a identifica cauzele care determină ca nivelul de performanţă economică al unei organizaţii sau naţiuni să fie mai redus decât al altora.

Argumentarea studiului comparat se poate face pe baza următoarelor aspecte:

* între diferite ţări s-au dezvoltat puternice interdependenţe pe plan economic, ceea ce determină din punct de vedere informaţional o analiză a culturii, politicii, situaţiei economice şi a procedurilor şi proceselor manageriale caracteristice la nivel naţional;

* studiul diferenţelor culturale permite managerilor să-şi dezvolte abilităţi de apreciere şi înţelegere a diferenţelor naţionale cu o largă aplicabilitate practică în negociere;

* determină o lărgire a variabilelor de analiză a fenomenelor manageriale şi organizaţionale, ceea ce asigură o dezvoltare a cunoaşterii economice;

* pe plan individual asigură o evaluare corectă a propriei culturi, a realităţilor naţionale;

- analiza comparativă este inevitabilă prin natura umană, ceea ce asigură identificarea şi dezvoltarea unui standard de urmat.