Managementul micilor afaceri - consiliere financiară

CAPITOLUL I

DESCRIEREA AFACERII

1.1.Descrierea ideii de afaceri

Într-o perioadă în care România caută cu febrilitate a accede în structurile economice Europene devine o condiţie sine-qua-non armonizarea reglementărilor legale financiar contabile cu principiile şi normele dreptului contabil practicate de statele membre ale Comunităţii. Eforturile depuse în acest sens de către normalizatorii români sunt reflectate în alinierea pentru început la directivele ale Consiliului Economic European la care au fost conectate toate măsurile vizând reforma sistemului financiar contabil din ţara noastră. În ciuda eforturilor normalizatorilor români de a elabora un cadru legislativ care să aşeze la locul cuvenit mijloacele şi pârghiile de acţiune în buna desfăşurare a activităţilor agenţilor economici, practica economică din ţara noastră şi din lume, a dovedit faptul că nu este suficient să ai legi, instrucţiuni şi metodologii de acţiune corect elaborate, ci că acestea trebuie şi aplicate cu exigenţă şi obiectivitate. Cu alte cuvinte crearea unei culturi economice veritabile şi sănătoase devine o adevărată necesitate.

Una din caracteristicile oricărui sistem socio-economic, în cadrul cărora se înscrie şi firma, o constituie finalitatea, adică tendinţa de a evolua în vederea realizării anumitor obiective. Admiţând universalitatea legii entropiei, potrivit căreia în natură ordinea tinde să se transforme în dezordine, înseamnă că starea entropică este caracteristică şi sistemelor socio-economice. În aceste condiţii, societăţile comerciale, ca sisteme, trebuie să se adapteze permanent influenţei unor factori perturbatori - exogeni sau endogeni – care se opun sau îngreunează realizarea obiectivelor prestabilite. Această adaptare, autoreglare a funcţionării firmei se realizeaza prin intermediul activităţii managerilor care în esentă reprezintă o înlănţuire de decizii interdependente.

Într-o situatie ideala, managerii ar trebui sa fie capabili sa defineasca tipul de informatie de care au nevoie, iar sistemul informatic de management ar trebui sa fie capabil sa li-o ofere. În practica, însa, acest lucru nu este întotdeauna posibil. Dupa cum considera Peter Drucker, "Cele mai multe decizii trebuie sa se bazeze pe cunostinte incomplete, fie deoarece informatia nu este disponibila, fie pentru ca ar costa prea mult în timp si bani pentru a o obtine" [Drucker73]. Totusi, pentru a lua decizia corecta, managerii trebuie sa aiba la dispozitie informatii relevante care duc la cresterea cunostintelor, reduc incertitudinea, si sunt utile pentru scopul propus. Extrem de importanta pentru manageri este de asemenea si valoarea informatie, valoarea care deriva din schimbarile în comportamentul decizional provocate de disponibilitatea informatiei. In aprecierea valorii informatiei trebuie luat însa in calcul si costul producerii ei.

În acest scop contabilitatea îşi joacă rolul esenţial de ”judecător drept al trecutului, ghidul prezentului şi consilierul indispensabil al viitorului în economia fiecărei întreprinderi” (J.Fr.Schar). Funcţia contabilă îşi concentrează atenţia nu numai reflectării mişcărilor patrimoniale în conturi, balanţe, bilanţ şi stabilirea rezultatelor; această funcţie se prezintă astăţi şi ca principal furnizor de informaţii privind crearea produselor, serviciilor, a aportului suplimentar sau minusului de valoare, a situaţiei patrimoniului, a rezultatelor.

Sistemul contabil al întreprinderii este necesar a fi conceput în prezent, în aşa fel, încât, să poată furniza decidenţilor, în mod operativ, informaţii pertinente care să le permită cunoaşterea dinamicii proceselor ecopnomico-financiare, evoluţia întreprinderii pe termen mijlociu şi scurt privind:

- Cantitatea şi calitatea producţiei şi reacţia clientului faţă de produsul oferit

- Dinamica investiţiilor şi a costurilor

- Productivitatea

- Formarea şi motivarea angajaţilor

- Standardizarea proceselor şi elementelor componente ale acestora

Un instrument deosebit de util, în exercitarea funcţiei contabile, îl reprezintă auditul financiar – această metodă privilegiată de cernere a realităţilor întreprinderii.

Dar pentru a asigura succesul afacerii trebuie privit dincolo de sistemul contabil al firmei şi este necesară o abordare într-un sens mult mai larg, cel de management financiar. Multitudinea de probleme cu care se confrunta organizaţia dar şi frecvenţa de apariţie a acestora se constituie într-un motiv pentru tot mai multe firme de externalizare a activităţilor destinate acestui scop, ducând la apariţia societăţilor de consultanţă financiară. Activitatea de consultanţă financiară tratează o gamă foarte variată de probleme legate de deciziile financiare necesare a fi luate de managementul organizaţiei, dând astfel naştere la o serie de specialişti capabili sa privească o organizaţie în ansamblu şi în contextul în care îşi desfăşoară activitatea, coordonând deciziile acesteia cu evoluţia pieţei. Un punct de vedere obiectiv şi mai ales independent, asupra activităţii desfăşurate duce la adoptarea unoer decizii mai apropiate de realitatea pieţei.