Managementul proiectelor - înființare fermă pentru creșterea iepurilor

Introducere

Motivul pentru care am ales acest proiect a fost acelea că în ultimii ani producţia a scăzut destul de mult, atât în România cât şi la nivel mondial ceea ce înseamnă că şi concurenţa în acest domeniu este mai redusă, astfel cresc şi şansele de reuşită ale acestui proiect.

În ultimii ani, producţia mondială de carne de iepure a fost estimată la aproximativ 1,2 milioane de tone. Cu excepţia Israelului şi a unor ţări din Orientul Mijlociu, carnea de iepure de casă se produce în toate ţările lumii. Cea mai mare producţie se realizează în Europa (circa 561.000 tone), urmată de Asia (cu 447.000 tone). Principalii şase producători de carne de iepure de casă sunt: China, Italia, Spania, Franţa, Egiptul şi Cehia. Carnea de iepure de casă provine în proporţie de 40% din ferme cu creştere tradiţională, 33%, din cele cu creştere intermediară şi 27% din exploataţiile cu scop comercial. Cel mai mare consum de carne de iepure de casă este realizat în Italia, unde atinge 5,8 kg/an/locuitor, iar în Franţa, consumul este de 3 kg/an/locuitor. În regiunea Quebec din Canada, iepurii sunt sacrificaţi la greutatea de 1,8-2 kg şi se prepară sub forma unei delicioase specialităţi culinare, la grătar.

În plan naţional, în anul 1990 s-au produs 10.625 tone carne de iepure de casă. Ulterior, producţia a scăzut vertiginos, astfel că în anul 2000 a ajuns să reprezinte 28,23%, iar în anul 2007 doar 2,48% din producţia anului 1990. Între anii 1990-1999, România a exportat carne de iepure de casă în Italia, în Franţa, în Germania şi în Elveţia, fără a importa acest produs, exportul anual fiind de: 313 tone în 1990, 127 tone în 1991, 152 tone în 1992, 148 tone în 1993, 107 tone în 1994, 10 tone în 1996 şi în 1997, iar în 1999 - 70 tone. Începând din anul 2003, necesarul de carne de iepure de casă al pieţei interne a fost asigurat prin import. Astfel, în anul 2003 s-au importat 2 tone carne de iepure, în anul 2004, 3 tone, în anul 2005, circa 5 tone, iar în anul 2006, aproximativ 49 tone, valoarea totală a importului din 2006 fiind de 254.000 de dolari.

PRODUCŢIA DE CARNE DE IEPURE DE CASĂ ÎN ROMÂNIA

Din ’90 încoace se observă ca producţia de carne de iepure a scăzut vertiginos ajungând să reprezinte în anul 2007, 2,48% din totalul vânzărilor înregisrate în 1990. În situaţia în care acest sector a scăzut atât de mult, automat şi concurenţa din domeniu este redusă, intrarea pe aceasta piaţa realizându-se mult mai uşor, decât în pe alte pieţe.

Puncte tari şi puncte slabe ale proiectului:

a. Puncte tari: Un prim punct tare al ideii ce a determinat elaborarea prezentului proiect, cererea existentă pe piaţă, atât în România, cât şi peste hotare. Un alt punct forte ar putea fi faptul că în România acest gen de afacere putem spune că nu este exploatat la maximum, iar în afara ţării cererea este ridicată pentru astfel de produse, astfel investiţia are reale sanşe de reuşită . De asemenea în perspectiva apropiată, carnea de iepure va ocupa locul cuvenit în alimentaţia oamenilor din toată lumea, prognoză fondată pe următoarele considerente:

- iepurele are o viteză mare de creştere în greutate;

- carnea este dietetică;

- iepurii au un ciclu scurt de reproducere şi o fecunditate ridicată

În afară de carne, de la iepuri se obţin şi blănuri excelente. De la iepurii rasei de puf, se obţine un puf subţire şi moale, care, din punct de vedere al calităţii, este ca şi cel de la oile Merinos.

Practic, creşterea iepurilor de carne este o afacere deosebit de profitabilă, deoarece aceste animale se înmulţesc repede, nu sunt pretenţioase şi pot fi valorificate în cicluri de câte trei luni, de altfel concurenţa în acest domeniu este foarte mică în România.

b. Puncte slabe : În primul rând trebuie avute în vedere dificultăţiile care pot apărea în momentul în care dorim să găsim potenţiali clienţi pentru acest gen de produse.O alt punct slab ar putea fi considerat faptul că principali importatori din ţările europene preiau doar cantităţi mari de produse, fiind practic imposibil de colaborat cu proprietarii care deţin un număr mic de animale cum este şi cazul multor fermieri din România. Totuşi acest neajuns se poate rezolva pe parcurs, prin asocierea mai multor crescători şi o bună colaborare pe plan naţional între aceştia.

Etapa I: Conceperea proiectului

Stabilirea obiectivelor:

1. Înfiinţarea unei ferme pentru creşterea şi comercializarea iepurilor

2. Găsirea unui spaţiu potrivit pentru creşterea iepurilor

3. Amenajarea spaţiului necesar pentru această afacere

4. Achiziţionarea hranei, suplimentelor şi a vaccinurilor necesare pentru creşterea iepurilor

5. Procurarea efectivului de iepuri

6. Promovarea şi vânzarea produsului

Estimarea costului necesar proiectului: aproximativ 60 000 €.

Estimarea timpului necesar pentru realizarea proiectul: timpul neceasar realizării acestui proiect este de 12 săptămâni.

În urma studierii obiectivelor urmărite, a costului şi timpului necesar acestui proiect s-a luat decizia de implementare a acestuia.