Managementul resurselor umane - satisfacția în muncă

Resurse Umane - concept

Resursele umane reprezinta categoria resurselor economice care sintetizeaza potentialul de munca al unei tari sau al unei zone geografice.

In centrul tuturor serviciilor sta omul. Toate celelalte resurse sunt doar de importanta secundara. Fara oameni nu se poate presta nici un fel de serviciu public sau privat.

Satisfactia in Munca - concept

In indelungata sa istorie omul a avut o atitudine ambivalenta fata de munca - pe de o parte, acceptarea ei ca un "rau necesar", iar pe de alta parte, o atitudine activa de umanizare, de transformare a sa intr-o sfera a afirmarii. Munca este vazuta de om nu numai ca simplu mijloc de obtinere a celor necesare, dar si ca prilej de satisfactie.

Din perspectiva psihosociologica, satisfactia muncii apare ca rezultat al diferentei dintre ceea ce indivizii obtin ca recompensa a muncii si ceea ce estimeaza ei ca ar trebui sa obtina.

În sens strict, satisfactia în munca este definita ca fiind o emotie placuta, pozitiva, rezultata din evaluarea muncii depuse. Insatisfactia apare atunci când asteptarile individului privind munca sa sunt înselate.

Satisfactia Muncii – factori determinanti

Munca in sine;

Munca provocatoare mental pe care individul o poate realiza cu succes;

Solicitarile fizice;

Interesul personal;

Structura de plata si rasplatile echitabile;

Conditiile de munca fizice;

Recunoasterea – acte de recunoastere din partea superiorului , subordonatilor, clientilor;

Posibilitatea de crestere- situatia în care cineva e capabil sa avanseze în dezvoltarea profesiei;

Avansarea – schimbarea în status sau pozitia actuala în organizatie.

Satisfactia in Munca - teorii

Teoria discrepantei considera ca satisfactia in munca depinde de raportul dintre asteptarile individului (rezultate dorite ale muncii) si rezultatele efectiv obtinute.

Teoria echitatii afirma ca, in general, oamenii prefera o conditie de echitate, adica sa aiba sentimentul de a fi tratati intr-o maniera justa si impartiala prin raport cu altii in relatiile lor in organizatie.

Relatii intre satisfactia si motivatia in munca

Starea de satisfactie/insatisfactie este un indicator al motivatiei, al modului ei eficient sau ineficient de realizare; omul se simte satisfacut atunci cand si-a realizat scopul si nesatisfacut cand realizarea nu a avut loc.

Motivatia si satisfactia apar intr-o dubla calitate, atat de cauza, cat si de efect. Motivatia este o cauza, iar satisfactia o stare finala. Sunt insa si cazuri cand satisfactia traita intens, durabil se poate transforma intr-o sursa motivationala.

Atat motivatia, cat si satisfactia se raporteaza impreuna la performanta activitatii pe care o pot influenta fie pozitiv, fie negativ.