Motivație

CAP.I. MOTIVATIA-CONSIDERATII GENERALE

I.1. INTRODUCERE - CONCEPTUL DE MOTIVATIE

Termenul de motivatie a apãrut in literatura de specialitate in jurul anului 1930 si a cunoscut pânã astãzi un mare succes. Acest termen poate fi întâlnit în aproape toate domeniile care vizeazã într-o masura mai mare sau mai mica conduita umanã: economie, pedagogie, politicã, artã, moralã, religie. Utilizarea sa generalizatã se datoreazã în mare parte conotatiilor ambigue si atractive în acelasi timp, ce trimit la speranta secretã de a pãtrunde în resorturile intime ale conduitei altora, de a o manipula si modela. Nu putem spune cã dispunem de o teorie unificatã asupra motivatiei, cu toate ca în decursul anilor s-a aratat mult interes pentru aceasa problema. O astfel de situatie se datoreazã în buna parte faptului cã termenul de motivatie a fost lansat în arta publicitarã pentru a desemna ansamblul factorilor inconstienti ce actioneazã asupra conduitelor. La o examinare atenta, acesti factori conduc la realitãti extrem de diverse, realitati ce nu pot fi restrânse în cadrul unui singur concept operatoriu.

Sub presiunea întreprinderilor postayloriene, ce îsi propun pentru pentru reusita lor economicã gestiunea resurselor umane, psihologia muncii a recuperat termenul de motivatie pentru a face din el un obiect de studiu [8].

Motivatia este una din problemele traditionale de studiu ale comportamentului organizational si ani de zile a suscitat interesul managerilor, cercetãtorilor si antrenorilor sportivi. În organizatiile contemporane, motivatia a devenit si mai importanta. Acest fapt se datoreazã necesitãtii unei productivitãti ridicate, în ideea de a deveni competitive la nivel global. Este totodata rezultatul schimbãrilor rapide pe care le strãbat organizatiile de astazi. Solicitarile pentru flexibilitate si atentie fata de consumatori care necesitã nivele mari de initiativã sunt pe cale sa înlocuiasca sistemele stabile de reguli, reglementari si proceduri care ghidau altadata comportamentul. Aceastã initiativã depinde de motivatie [13].Parafrazându-l pe Malraux am putea spune cã întreprinderea de mâine va fi motivatã sau nu va fi deloc[8].

În prezent, resursele umane sunt percepute si implicit tratate de tot mai multi conducatori drept esentiale si specifice [9] pentru soarta unei organizatii.

Esentiale pentru cã organizatia nu existã de fapt fara aceste resurse, oamenii care o animã conferind nu numai viata celorlalte resurse, ci si dorinta de a reusi. Savoire-faire-ul personalului da adevarata valoare a întreprinderii.

Specifice pentru cã este vorba de femei si bãrbati care nu sunt obiectele inerte ale transformãrii ( precum resursele tehnice), ci actorii, promotorii acestora ale caror valori, aspiratii si nevoi specifice le dicteazã comportamentul în general si cel profesional în special.

A sti sa capteze energia creatoare si productivã a oamenilor care alcãtuiesc întreprinderea reprezintã, de fapt, esenta profundã a conducerii resurselor umane ale întreprinderii. Problema de bazã a unui conducãtor, în acest context, ar trebui sã fie cum sã reuseascã sã influenteze performantele oamenilor care muncesc în întreprinderea condusã de el. Numai managerii care pot percepe resorturile (motivatia) comportamentului uman si deci în ultimã instantã, cunosc si înteleg motivatia pot rezolva aceastã problemã [6].

Preocupãrile privind comportamentul în si fatã de organizatie nu pot fi evitate de manageri si cercetãtori. Asemenea probleme apar pe mãsurã ce organizatia atrage resurse financiare si fizice, se dezvoltã. Pentru functionarea acestor resurse este necesarã interventia oamenilor.

Katz si Kahn [20] arãtau cã organizatiile au nevoie de trei comportamente fundamentale:

- Oamenii trebuie atrasi în organizatie dar si retinuti;

- Oamenii trebuie sã fie buni în posturile pe care au fost angajati si sã-si ofere munca într-o manierã pozitivã;

- Oamenii trebuie sã meargã dincolo de acest rol pozitiv al performantei si sã se angajeze în comportamente creative, spontane si inovative la locul de muncã.

Altfel spus, pentru ca o organizatie sã fie eficace, aceasta are nevoie sã stãpâneascã problemele motivationale implicate în participarea la actul decizional si la decizia de a produce bunuri si servicii.

Organizatiile de prestigiu care au învatat din timp lectia despre CUM PUTEM FACE DIN RESURSELE UMANE O FORTÃ! sunt acum in topul dezvoltãrii economice [1].

I.2 MOTIVATIA  DEFINIRE, CARACTERISTICI DE BAZÃ

I.2.1 CONEXIUNEA MANAGEMENT  MOTIVATIE

Peter Drucker [1], considerat cel mai influent, mai citit gânditor si autor de lucrãri în domeniul managementului afirma: Managementul este functia esentialã a timpurilor noastre.