Motivația Invățării Școlare

Introducere

Epoca in care traim este dominate de puternica expansiune a stiintei si tehnicii in toate sectoarele de activitate si de accelerarea continua a ritmului de viata al oamenilor.Aceste caracteristici ale contemporaneitatii au consecinte directe si asupra pregatirii tinerei generatii , care trebuie sa faca fata atat cerintelor actuale ale societati , cat si dezvoltarii sociale ulterioare.

Mai intai, cresterea atat de rapida a volumului de informatii in toate domeniile, uzura accelerate a cunostintelor pretinde adaptarea continua a obiectivelor scolii,a continutului,formelor si metodelor de invatamant acestei dinamici informationale.

In al doilea rand,noul ritm de viata care solicita omul intr-o masura tot mai intensa , din punct de vedere social , cultural si professional se rasfrange si asupra elevului.

Relatiile dintre maturizare si invatare , dintre dezvoltare si cultura , dintre educatie si invatare sunt exprimate de S.L.Rubinstein(1958) astfel:”Copilul nu se maturizeaza mai intai si dupa aceea este educat si instruit.El se maturizeaza in timp ce este educat si instruit.”

In ce conditii se formeaza la elevi atitudinea activa fata de invatare?Ce obiective trebuie sa urmareasca procesul de invatare pentru ca insusirea activa si creatoare a cunostintelor sa devina o trasatura caracteristica permanenta , de durata a tineretului nostru?

Exista deja numeroase studii in literatura psihologica si pedagogica , ai caror autori incearca sa raspunda acestei probleme(J.Bruner,C.Arnold,A. Chircev,J.Piaget,F.B.Skinner,G.Vaideanu).Modalitatile recomandate pentru rezolvarea ei sunt multiple si variate.

Toate aceste studii precizeaza ca motivatia este una din conditiile esentiale,dar si cea mai complexa ,care asigura dobandirea de noi cunostinte.

Ce trebuie sa intelegem prin motivatia invatarii?

Motivatia este o functiune psihica complexa si o dimensiune a personalitatii care se defineste din mai multe puncte de vedere.

In sensul ei general,notiunea de motivatie, introdusa in psihologie la inceputul secoluluiXX(deriva de la adjectivul latin motivus=care pune in miscare),desemneaza aspectul energetic,dinamic al comportamentului uman.Ea este definita ca “o stare de disociatie si de tensiune care pune organismul in miscare pana ce ajunge la reducerea tensiunii si regasirea integritatii sale” (D.Lagache),ca “un proces care sustine si regleaza activitatea”,ca “factor psihologic(constient sau nu) care predispune individul sa savarseasca anumite actiuni sau sa tinda spre anumite scopuri”(Pieron) sau ca “un ansamblu de factori dinamici care determina conduita unui individ”(Sillamy), ca”totalitatea mobilurilor interne ale conduitei fie ca sunt innascute sau dobandite,simple trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte”(Rosca),”motivatia este variabila interna, care,implicand necesitatile specifice fiecarui organism individual in reglarea energetica a functiunii psihice, sensibilizeaza pentru anumite stimulari si obiecte,influenteaza alegerea reactiilor de raspuns si intarirea sau slabirea conexiunilor S-R,faciliteaza sau diminueaza manifestarea unor procese psihice si dobandirea de noi capacitati si forme de actiune.”

Motivatia este totalitatea mobilurilor interne ale conduitei:trebuinte,impulsuri, intentii,

tendinte,atractii,valente,motive,interese,inclinatii,dorinte,aspiratii,convingeri,idealuri si conceptii de viata.

Analiza acestor definitii evidentiaza faptul ca unele dintre ele accentueaza mai ales aspectul procesual al motivatiei,pe cand altele,caracterul sau de sistem.

Prin conceptul de motivatie a invatarii scolare desemnam ansamblul factorilor interni ai personalitatii elevului care îi determina , orienteaza , organizeaza si sustin eforturile in invatare.