Piata Financiara și Rolul Său în Dezvoltarea Economica

Orice economie nationala este caracterizata de existenta si functionarea unor piete specializate, unde se întâlnesc si se regleaza, liber sau dirijat, cererea si oferta de active financiare, necesare crearii de resurse pentru dezvoltarea productiei de bunuri si servicii.

Din punct de vedere al sferei de cuprindere, în literatura de specialitate s-au conturat doua acceptiuni referitoare la piata de capital: conceptia anglo-saxonă si conceptia continental-europeana.

În conceptia anglo-saxonă, piata financiara este formata din piata de capital împreuna cu piata monetara,. În acest context, pe piata de capital se asigura investirea capitalurilor pe termen mediu si lung. Pe piata monetara se realizeaza atragerea si plasarea capitalurilor pe termen scurt prin intermediul pietei interbancare, a pietei scontului, a pietei efectelor de comert, a pietei certificatelor de comert, a pietei eurovalutelor etc.

În conceptia continental - europeana, piata de capital are o structura complexa care cuprinde: piata monetara, piata ipotecara si piata financiara.

Piata monetara este piata capitalurilor pe termen scurt si mediu.

Piata ipotecara este o piata specifica finantarii constructiei de locuinte, pe care actioneaza organismele ce acorda împrumuturi sub forma creditului imobiliar. Acestea emit bilete ipotecare a caror valoare nominala este egala cu marimea împrumutului acordat persoanelor particulare ce solicita creditul necesar constructiei de locuinte. Biletele ipotecare se transforma în lichiditati prin vânzarea lor pe piata de capital. Pentru rambursarea creditului, la scadenta, beneficiarul împrumutului cumpara de pe piata bilete ipotecare de o valoare egala cu cea a creditului primit plus dobânda aferenta acestuia.

Piata financiara este piata capitalurilor pe termen lung, pe care se emit si se tranzactioneaza valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri. Piata financiara este cea pe care se cumpara si se vând active financiare, fara a fi schimbata natura lor. Ea exprima o relatie directa între detinatorul si utilizatorul de fonduri.

Domeniul de manifestare a finantelor este cel al pietei financiare si al evaluarii activelor care se schimba pe aceasta piata. În acest context, miscarea fondurilor într-o economie se poate realiza fie prin concentrarea disponibilitatilor banesti la banci si utilizarea de catre acestea a resurselor atrase pentru creditarea utilizatorilor de fonduri ca finantare indirecta, fie prin emisiune de titluri financiare de catre utilizatorii de fonduri pe piata financiara, ca finantare directa.

În acest din urma caz, se pun în circulatie titlurile financiare si odata cu ele se stabileste o retea de relatii între emitentii de titluri ce formeaza cererea de fonduri si cumparatorii de titluri, ca purtatori ai ofertei de fonduri.

Structura pietei financiare este, asadar, determinata de doua categorii principale de agenti financiari:

a). Investitorii de capital formeaza oferta de capital national sau strain si sunt grupati în gospodarii familiale, agenti economici rentabili si trezoreria publica.

b). Antrepenorii publici si privati alcatuiesc cererea de capital national si se confrunta cu nevoi de finantare a proiectelor lor de dezvoltare mai mari decât capacitatea acestora de autofinantare, fiind nevoiti sa apeleze la surse externe, prin emisiune si vânzare de titluri financiare.

Mai exista o categorie importanta de agenti pe piata financiara: cea a intermediarilor financiari specializati, materializati în:

- institutii financiare - de asigurari, de investitii, de economii,

bursiere - specializate în transferul capitalului pe termen lung si mediu;

- bancile comerciale - în general pentru termen scurt.

În România s-a adoptat conceptia anglo-saxonă, potrivit careia piata financiara, aflata la intersectia ofertei de fonduri cu cererea de fonduri în economie, este compusa din doua mari segmente:

♦ piata monetara (interbancara) alcatuita din ansamblul relatiilor de credit pe pe termen scurt, având la baza active fara caracter negociabil;

♦ piata titlurilor financiare (piata de capital) ce desemneaza tranzactiile cu titluri pe termen mediu si lung.

Institutiile financiar-bancare din România se constituie într-o piata financiara bine reglementata si controlata de organisme de supraveghere: Banca Nationala a României pentru piata monetara si respectiv, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare pentru piata de capital.