Probleme în Recrutarea și Selectia Personalului din Administrația Publică

Capitolul I.

1.1.Consideraţii generale:

Evoluţia practicii şi gandirii manageriale a determinat deplasarea atenţiei de la factorul material către resursa umană. Astfel s-a ajuns la concluzia că individul este o organizaţie, mai mult decat o simplă componenta a factorilor productivi, iar gestiunea resursei umane depăşeşte principiile rigide ale gestionării activelor firmei, tinand cont de o seamă de caracteristici ce scapă calculului economic.

Scopul activităţilor de recrutare şi selecţie este de a obţine necesarul numeric şi calitativ de angajaţi pentru satisfacerea nevoilor de fortă de muncă ale instituţiilor, concomitent cu minimalizarea costurilor aferente. Asigurarea acestui necesar de personal este un proces deosebit de important care trebuie să ţină cont nu numai de faptul că resursa umană este o resursă cheie a instituţiei, ci şi de efectele unor posibile greşeli iniţiale făcute în recrutarea personalului. Acest lucru poate afecta atat climatul de muncă al institiei, cat şi nivelul de eficienţă, date fiind costurile ridicate şi consumul mare de timp necesar pentru realizarea recrutării şi selecţiei (publicitate, testare, etc.).

În ceea ce priveşte responsabilitatea de recrutare şi selecţie, aceasta este împărţită între managerul resurselor umane şi compartimentul personal. În privinţa conţinutului de recrutare şi selecţie, acestea cuprind acţiuni complementare. Activitatea de recrutare este foarte apropiată de cea a selecţiei, trăgand concluzia că nu putem angaja potenţial uman valoros dacă acesta nu a fost ales în urma unei recrutări reuşite.

Capitolul II.

2.1. Conceptul de recrutare şi selecţie a personalului

A. Recrutarea personalului

Prin recrutare se întelege atragerea şi descoperirea unui personal calificat pentru ocuparea posturilor vacante. În mod tradiţional se acordă o importanţă deosebită mai mult selecţiei decat recrutării. Recrutarea trebuie să aibă prioritate, mai ales dacă se înregistrează o listă de oferte de forţă de muncă avand o anumită calificare sau atunci cand schimbările demografice transformă piaţa forţei de muncă într-o piaţă a vanzatorilor. Pentru ca o instituţie să aibă posibilitatea de a alege persoanele cele mai potrivite pentru ocuparea unui post şi pentru a participa la procesul de selecţie, trebuie sa aibă în vedere sursele din care urmează să facă recrutarea.

Formarea, recrutarea, promovarea şi perfecţionarea personalului din administraţia publică au o absolută importanţă în asigurarea unei calităţi corespunzătoare a tuturor celor care sunt salariaţi ai autorităţii administraţiei publice. Este de subliniat faptul că eficienţa administraţiei depinde în egală masură de modul cum acest personal este gestionat şi în consecinţă de managementul resurselor umane din administraţia publică. Funcţionarul public este persoana numită într-o funcţie publică. Activitatea de recrutare conţine un program alcatuit din patru etape :

a). analiza cerinţelor postului vacant;

b). intocmirea specificaţiilor aferente activităţii în postul liber;

c). cercetarea tuturor posibilităţilor privind locurile unde pot fi gasiţi posibilii candidaţi;

d). atragerea candidaţilor pentru posturile care urmează a fi ocupate.

Recrutarea funcţionarilor publici nu poate rămane o simplă operaţie administrativă de atragere pur şi simplu a unor resurse de muncă disponibile, ci necesită derularea unor activităţi ce vizează o selecţie corespunzatoare a persoanelor interesate de ocuparea posturilor respective în stransă corelare cu starea actuală a administraţiei publice şi obiectivele ei de perspectivă.