Procesul Managementului Strategic la SC Alcomsib SA

1. MANAGEMENT STRATEGIC - CATEVA ELEMENTE TEORETICE

În mod curent, prin management strategic se are în vedere întregul proces de management al firmei bazat pe strategie, aceasta din urmă reprezentând instrumentul managerial indispensabil în operaţionalizarea procesului de management strategic. Managementul strategic “reprezintă o formă de conducere previzională axată pe anticiparea schimbărilor şi modificărilor ce trebuie operate în cadrul firmei şi în interacţiunile acesteia cu mediul ei de existenţă şi acţiune, pentru a împiedeca producerea situaţiilor în care bunurile/serviciile oferite de firmă, producţia şi vânzarea acestora, întreaga activitate desfăşurată să devină depăşite, neconcordante cronic cu schimbările produse; are deci ca vocaţie esenţială înfruntarea schimbărilor.”(Russu, C., Management strategic, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999, pp. 10-11 )

Dacă, cu ani în urmă, accentul în privinţa managementului firmei era pus pe latura sa operaţională, iar provocarea majoră ce stătea în faţa managerilor era aceea de a utiliza eficient resursele limitate pe care le aveau la dispoziţie, prin producerea de bunuri şi servicii la preţurile pe care clienţii erau dispuşi să le plătească, astăzi, deşi utilizarea eficientă a resurselor rămâne cu siguranţă o preocupare majoră a managerilor, problema cheie pentru supravieţuirea firmei a devenit abilitatea acesteia de a se adapta adecvat mediului său, turbulent şi schimbare rapidă.

Un rol important revine în acest context viziunii strategice, care “discerne şi defineşte scopurile şi obiectivele pe termen lung ale societăţii comerciale şi mijloacele de pus în operă în vederea atingerii lor, precum şi alocaţiile de resurse necesare. ( Ea ) se aplică la planurile şi programele de dezvoltare internă ale societăţii comerciale în funcţie de forţele externe care-i afectează reuşita pe termen lung.” (Petrescu, I., Psihosociologie managerială, Ed. Lux Libris, Braşov, 1998, p. 93)

Odată formulată viziunea strategică – sub forma unei reprezentări a ceea ce se doreşte a fi firma în viitor, translatarea ei într-un spaţiu temporal specificat şi definirea unor sarcini măsurabile se va face cu ajutorul unor elemente cărora li se atribuie un înţeles specific managementului strategic: misiunea şi obiectivele firmei – doua dintre elementele care compun strategia.

strategia reprezintă “ansamblul obiectivelor majore ale organizaţiei pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizaţiei” (Nicolescu, O., Conceptul, tipologia şi rolul strategiei, în Nicolescu, O. (coord.), Strategii manageriale de firmă, Ed. Economică, Bucureşti, 1996, p. 37 ).

Strategia are insa mai multe componente pe care le prezentam in cele ce urmeaza:

- Misiunea – reprezintă “concepţia managementului de vârf al firmei cu privire la profilul, identitatea şi direcţia majoră în care firma urmează să evolueze pe termen lung” (Russu, C., Management strategic, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999, p. 37), răspunsul individualizat al firmei la întrebarea “ce este şi ce va fi firma”.

În strânsă legătură cu misiunea firmei se defineşte viziunea acesteia, care, după J. Keane „poate focusa, direcţiona, motiva, unifica şi chiar însufleţi o afacere în direcţia unei performanţe superioare. Rolul unui strateg este acela de a identifica şi proiecta o viziune clară a afacerii.” (David, F., Strategic Management. Concepts and Cases, Pearson Prentice Hall, New Jersey, 2005, p. 49)

Unele organizaţii dezvoltă atât declaraţii de misiune, cât şi declaraţii de viziune; pentru acestea, în timp ce declaraţia de misiune răspunde la întrebarea „ce este afacerea noastră”, declaraţia de viziune răspunde la întrebarea „ce ne dorim să devenim”.

Declararea misiunii trebuie să ia în considerare trei factori:

- nevoile clienţilor – ce se satisface;

- grupurile de clienţi – cine sunt satisfăcuţi;

- tehnologiile utilizate şi funcţiile implicate – cum sunt satisfăcute nevoile clienţilor.

- obiectivele fundamentale – desemnează acea categorie de obiective care vizează orizonturi îndelungate de timp şi care fac referire la ansamblul activităţilor desfăşurate de firmă sau la componente majore ale acesteia; ele sunt necesare pentru fiecare rezultat cheie pe care managerii îl consideră important pentru succes. Clasificarea obiectivelor poate avea în vedere mai multe criterii, rezultând astfel sisteme de obiective la nivelul firmei, între care se stabileşte o ierarhie având drept criterii timpul şi nivelul organizatoric (Tabelul 1.1).

Tabelul 1.1. Clasificarea obiectivelor firmei

Criteriul Tipologia obiectivelor

conţinutul – economice – referindu-se la profit, rata profitului, câştigul pe acţiune, cifra de afaceri, cota de piaţă, productivitatea muncii, etc.;

– sociale – urmărind controlul poluării, salarizarea şi condiţiile de muncă ale salariaţilor, satisfacerea nevoilor clienţilor, etc.

mărimea în care se exprimă – financiare – cifra de afaceri, profitul, dividendele, cota la bursă, nivelul datoriei, fluxul de numerar, etc.;

– strategice – segmentul de piaţă, calitatea produsului, reputaţia, satisfacţia consumatorului, lărgimea gamei de produse, poziţia competitivă, etc.

nivelul – obiective ale organizaţiei;

– obiective ale unităţilor de afaceri strategice;

– obiective funcţionale.

timpul – strategice – fixate pentru orizonturi temporale de 5 ani sau superioare;

– tactice - fixate pentru orizonturi temporale de circa 3 ani;

– operaţionale - fixate pentru orizonturi temporale de sub 1 an.