Realizați o comparație între manageri și antreprenori și explicați rolul de anteprenor jucat de manager

În contextul actual, succesul unei companii se construiește pe principii moderne de management. Numai astfel, o companie poate spera că va reuși să pătrundă și să se mențină pe piața, națională sau internațională, ambele, fără deosebire, puternic concurențiale.

Activitatea managerială este o realitate cu istorie îndelungată, colectivitățile umane au simțit întotdeauna nevoia unei conduceri care să le asigure coerența și disciplina eforturilor depuse pentru atingerea unor anumite scopuri. Managementul, în literatura de specialitate, este definit ca știința tehnicilor de conducere a întreprinderilor, dar în același timp poate fi privit ca un complex de metode și procedee cu caracter productiv, economic și social, inclusiv administrativ intern, ce pot fi folosite în activitatea de organizare și conducere a entităților productiv economice și sociale.

Logistica și managementul operațiunilor logistice ne învață cum să planificăm și să conducem procesul de producție al companiei pornind chiar de la selecția furnizorilor, mișcarea materialelor în interiorul companiei și distribuirea produselor finite până la consumatorul final. Studierea acestui domeniu presupune cunoașterea comportamentului de cumpărare al companiilor, managementul stocurilor, planificarea și controlul producției, managementul calității, managementul transportului și distribuției.

În capitolul I se remarcă managementul ca știință, ca artă, managementul este factorul decisiv dintre profit și faliment. Un bun manager trebuie să își cunoască firma, funcțiile sale, misiunea și obliectivele acelei firme, dar în același timp trebuie să exceleze și în comunicare. De ce? - Pentru că un bun manager trebuie să comunice cu subalternii săi, să reușească să le prezinte obiectivele și misiunea fiecăruia, pentru a se lucra în ordine și disciplină, doar așa putându-se atinge obiectivele, dar mai ales profitul.

De asemenea se ilustrează organizarea și structurile organizatorice. In zilele de astăzi, managerii „adevărați” sunt din ce în ce mai puțini, majoritatea sunt orientați doar pe câștig și nu pe dezvoltarea firmei și problemele sau nevoile personalului.

Un antreprenor este orientat în ași dezvolta propria afacere, având o deosebită grijă față de clienți și angajați, deoarece acesta nu pune accent doar pe bani, dar și pe viitorul întreprinderii. O firmă sau o companie și-ar impune amprenta în lume mult mai repede cu un manager sau un sistem de manageriat care să aibă o bună organizare ierarhică, un bun control asupra angajaților; stabilind misiunea, obiectivele dar și riscurile. Capitolul II prezintă un studiu de caz, și anume aplicarea procesului managerial în cadrul unei firme. Am ales să prezentăm SC Kaufland, fiind reprezentativă pentru zona noastră în ceea ce privește vânzările, mărfurile și clienții.

În încheiere, am prezentat câteva concluzii cu privire la tema dezbătută, și bibliografia utilizată.

Capitolul 1. Conceptul de manangement

1.1 Definirea managementului

Baza obiectivă a apariției și dezvoltării managementului a constituit-o activitatea comunităților umane, managementul fiind un proces de orientare a activității oamenilor în scopul realizării unor obiective.

Pe măsura dezvoltării societății omenești, preocupările în domeniul manangementului s-au intensificat și amplificat, manangementul începând să fie considerat ca o formă specifică de muncă intelectuală, cu o funcție bine precizată, bazată pe un important fond, în continuă creștere, de cunoștiințe ștințifice. Cu toate acestea, abia la începutul secolului al XIX-lea managementul a început să fie considerat ca o activitate distinctă, desfășurată pe diferite niveluri ierarhice, iar primele lucrări dedicate în exclusivitate acestei problematici au apărut la începutul secolului al XX-lea.

Cunoștiințele de management au devenit indispensabile în conducerea oricărei afaceri fie că acestea se dezvoltă într-o firmă mică sau într-o mare societate transnațională. Cerința de a dispune de cunoștiințe în domeniul managementului este cu atât mai stringentă în țările în curs de dezvoltare sau în cele în care are loc procesul de tranziție de la sistemul centralizat la economia de piață.

Referindu-se la importanța deosebită a însușirii cunoștințelor de management și a formării unor manageri competenți în țările în curs de dezvoltare, Philip W. Shay afirma: „Pentru ca aceste tări să progreseze în libertate și demnitate umană, managementul trebuie să constituie resursa primordială a dezvoltării, iar managerii trebuie să acționeze ca principali catalizatori. Dacă rezolvarea problemelor legate de dezvoltarea lor se va baza numai pe experiență, ele vor fi inevitabil înpinse spre centralism excesiv, prin concentrarea deciziilor de management în mâinile celor câtorva ´planificatori´ la nivel înalt, experimentați, pe care îi au și al căror număr nu poate fi ușor sporit.”

În literatura de specialitate s-au exprimat diferite opinii privind conținutul și sfera de cuprindere a managementului, definițiile fiind mai generale sau mai analitice.

În același timp, managementului i se dau diferite accepțiuni, fiind considerat ca proces, ca activitate, ca un grup de persoane (managerii) sau ca o artă ori știință, cu obiect, legități și principii proprii.

Conform unei accepțiuni a Asociației Americane de Management, managementul presupune: a obține rezultate prin alții, asumându-se responsabilități pentru aceste rezultate; a fi orientat prin mediul înconjurător; a lua decizii vizând finalitatea firmei; a avea încredere în subordonați, încredințându-le responsabilități pentru rezultatele vizate a fi obținute, a le recunoaște posibilitatea de a greși și a primi favorabil inițiativele lor; a descentraliza sistemul organizatric și a aprecia oamenii în funcție de rezultatetele obținute.

Localizarea conceptului de management între artă, știință și practică se prezintă în tabelul următor:

TREI PLANURI DE ABORDARE A MANAGEMENTULUI

Arta Stiinta Practica

- Se bazează pe calități personale (intuiția, bunul simț, imaginația, capacitatea de reacție, talentul etc.);

- Persoana implicată observă evenimentele și acumulează experiență;

- Problemele se soluționează după metoda “încercărilor și erorilor”;

- Orientarea preponderentă este pe termen scurt;

- Capacitatea de inovare și adaptarea la schimbare este redusă. - Se bazează pe calitățile personale și cunoașterea completă a realității;

- Analizează proceselor, identifică principiile și regulile;

- Se corelează experiența cu cercetarea prospectivă a evoluției factorilor interni/externi;

- Analiza a diverșilor factori de influență se face permanent;

- Orientarea predominantă este pe termen lung;

- Se realizează o informarea completă și complexă;

- Se orientează spre acțiune, creativitate și adaptare. - Se bazează exclusiv pe experiență și talent;

- O persoană se naște sau nu cu calități de manager;

- Cunoștințele teoretice și raportarea la manuale au efecte nesemnificative;

- Diversele teorii decizionale sunt aproape deliberat ignorate;

- O decizie bună este decizia luată la timp;

- Eforturile se concentrează pe termen scurt și rezultate imediate;

- Modelarea și simularea proceselor economice este rar sau deloc aplicată;

- Profitul este singurul obiectiv vizat de manager.