Recrutarea și Selecția

INTRODUCERE

Managementul resurselor umane joacă un rol central în crearea şi dezvoltarea organizaţiilor. Acesta se ocupă de recrutarea şi selecţia forţei de muncă, de creşterea performanţelor salariaţilor, retribuirea lor pentru munca depusă precum şi de rezolvarea problemelor care apar privind personalul.

Majoritatea activităţilor privind resursele umane se pot grupa în câteva categorii importante:

- Asigurarea cu forţă de muncă implicând trei activităţi importante: planificarea, recrutarea şi selecţia.

- Pregătirea profesională şi perfecţionarea/împrospătarea acesteia, activitatea compartimentului de resurse umane referindu-se în principal la: evaluarea nevoilor de instruire din organizaţie, evaluarea eficienţei diferitelor programe de instruire, orientarea şi instruirea noilor angajaţi.

- Evaluarea performanţelor.

- Salarizarea/compensarea personalului.

- Relaţiile de muncă - compartimentul de resurse umane joacă un rol important în: elaborarea şi negocierea contractelor de muncă, stabilirea nivelurilor de salarizare, elaborarea regulamentului interior, etc.

- Securitate şi sănătate. În orice organizaţie trebuie să existe programe de protecţie a muncii, în multe cazuri fiind dezvoltat un compartiment de specialitate.

Pentru a avea succes organizaţiile trebuie să soluţioneze în mod corespunzător următoarele probleme privind atragerea de personal: identificarea şi atragerea candidaţilor competitivi folosind cele mai adecvate metode, resurse ca medii de recrutare şi identificarea aptitudinilor şi selecţia candidaţilor ce corespund mai bine cerinţelor posturilor noi sau vacante. Prin urmare vom vorbi despre activităţile de recrutare şi selecţie a candidaţilor, activităţi importante în cadrul procesului de asigurare cu forţă de muncă.

1. RECRUTAREA CANDIDAŢILOR

Recrutarea implică găsirea şi atragerea unui grup de persoane din care vor fi aleşi candidaţii calificaţi pentru un anumit loc de muncă. Din această perspectivă, recrutarea poate fi un proces activ. Trebuie atraşi un număr suficient de mare de candidaţi, pentru a-i putea identifica pe cei care corespund cel mai bine cerinţelor postului.

Din altă perspectivă, recrutarea personalului poate fi privită ca un proces de triere în cadrul căruia solicitanţii sunt filtraţi în urma unor activităţi specifice domeniului resurselor umane.

1.1 Sursele de recrutare a resurselor umane

O etapă deosebit de importantă a procesului de recrutare de personal o reprezintă identificarea surselor de recrutare. Acestea pot fi interne sau externe, dar majoritatea organizaţiilor folosesc ambele surse de recrutare.

Dacă organizaţia a avut şi în trecut o bună politică de recrutare şi selecţie a personalului, se poate utiliza cu succes propria organizaţie ca sursă de candidaţi. Această politică are o serie de avantaje:

- Cunoaşterea punctelor tari şi slabe ale respectivului angajat

- Utilizarea şefilor actuali şi anteriori ai respectivei persoane ca surse de informaţii

- Angajatul cunoaşte bine organizaţia

- Acest tip de recrutare poate avea un efect pozitiv în ceea ce priveşte motivarea şi moralul angajaţilor prin crearea oportunităţilor de promovare în cadrul organizaţiei

- Utilizarea mai bună a potenţialului viitorilor angajaţi

Ca dezavantaje se pot aminti:

- “Principiul lui Peter”: o persoană va promova până îşi va atinge propriul nivel de incompetenţă

- Posibilitatea apariţiei unei “lupte” accerbe pentru promovare care poate genera efecte negative pentru cei care nu promovează

- Existenţa pericolului de plafonare a organizaţiei, de rezistenţă la schimbare, la introducerea noutăţilor

Dacă necesarul de resurse umane nu poate fi satisfăcut în cadrul organizaţiei, trebuie utilizate surse externe de recrutare a personalului.