România și globalizarea economică

Capitolul 1. Introducere în contextul globalizării.

Omenirea este confruntată cu o serie de probleme şi presiuni a căror soluţionare cere atenţie, gândire şi acţiuni concrete, la scară naţională şi internaţională.

Cu câteva decade în urmă, era încă posibil să plecăm de acasă şi să vizităm locuri diferite unde totul, începând cu arhitectura, peisajul, limba, modul de viaţă, felul de a se îmbrăca al oamenilor şi terminând cu valorile după care se ghidează populaţia erau total altfel decât cele pe care le cunoşteam noi. Aceia erau ani în care puteam observa cu ochiul liber diversitatea culturală. Dar o dată cu globalizarea economică, diversitatea dispare rapid. Scopul principal al economiei globale este acela ca toate ţările să se omogenizeze într-un tot unitar.

Nu există o definiţie a globalizării într-o formă universal acceptată şi, probabil, nici definitivă. Motivul rezidă în faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamică variabilă atingând domenii diverse ale unei societăţi. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.

Exista tendinţa de a privi globalizarea ca o consecinţă a sfârşitului războiului rece, dacă ne gândim la extinderea geografica a globalizării. Zone ale lumii care cândva au fost lipsite de influenţa capitalismului mondial şi culturii universale sunt acum mai integrate în aceste sisteme. Astfel, cel mai important efect al sfârşitului războiului rece îl reprezintă, cu siguranţă, dărâmarea barierelor care au stagnat globalizarea, au ţinut-o departe de lumea a doua.

Globalizarea este un termen foarte uzitat căruia îi putem atribui numeroase semnificaţii.

In general, este un proces dinamic de intensificare şi interconectare a relaţiilor internaţionale ce produc schimbări structurale pe termen lung în plan tehnic, economic, politic, socio-cultural si ecologic. Mai simplu spus, globalizarea este deplasarea de obiecte, semne şi oameni peste regiuni şi în spaţiul intercontinental. Ea se manifestă în mai multe forme: cultural, economic informaţional, politic.

De asemenea, prin acest termen putem înţelege dezvoltarea pieţelor financiare globale, creşterea corporaţiilor transnaţionale şi dominaţia lor crescândă asupra economiilor naţionale. Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociază globalizării, incluzând pătrunderea valorilor de piaţă în acele domenii de care ele nu aparţin în mod tradiţional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta totodată despre globalizarea informaţiei şi a culturii, despre răspândirea televiziunii, a Internetului şi a celorlalte forme de comunicare şi despre mobilitatea crescută a comercializării ideilor.

Deoarece globalizarea a fost un element care a existat atât înainte de războiul rece cât şi unul ce continuă şi acum, în forme mai intense şi extinse, este necesar să o privim ca un punct al continuităţii între cele două perioade.

Globalizarea în curs de desfăşurare este considerată de unii un fenomen pozitiv, iar de catre alţii un fenomen negativ. Interdependenţa care rezultă din globalizare poate genera efecte benefice, dar poate obliga unele societăţi la reorganizări dureroase şi poate genera eşecuri de reorganizări.

Efectele pozitive sau observate ale globalizării ţin de dezvoltare şi de efecte benefice ale acesteia privind nivelul de trai al populaţiei. Globalizarea este de dorit din mai multe puncte de vedere. Întreprinderea privata este aptă să producă bogăţie faţă de stat. Mai mult, statele au tendinţa de a abuza de propria putere. Globalizarea oferă un grad de libertate individual pe care nici un stat nu-l poate asigura. Concurenţa liberă la scară globală a eliberat talentele antreprenoriale şi creative şi a accelerat inovaţiile tehnologice.

Efectele negative, reale sau invocate, sunt de cele mai multe ori legate de dezvoltarea polarizată din punct de vedere economic şi social la nivel de zone sau de ţări, precum şi pierderea diversităţii culturale. În ţările mai puţin dezvoltate, mulţi au suferit din cauza globalizării fără a primi un sprijin în ceea ce priveşte sistemul de securitate socială. Globalizarea a produs o alocare defectuoasă a resurselor între bunuri private şi cele publice. Pieţele sunt capabile să răspundă şi altor necesitaţi sociale. Pieţele financiare globale pot naşte crize. Este posibil ca locuitorii din ţările dezvoltate să nu fie pe deplin conştienţi de urmările devastatoare ale crizelor financiare deoarece acestea au tendinţa de a lovi mai crunt în ţările în curs de dezvoltare.

Globalizarea este modalitatea sau sistemul de receptare şi abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane, determinate de interacţiunea multiplelor procese şi fenomene economice, tehnice, politice, sociale, culturale şi preconizarea soluţionării lor într-o largă perspectivă de către comunitatea internaţională.

Problemele omenirii sunt aspecte fundamentale ale vieţii fără soluţionarea cărora nu sunt posibile progresul şi bunăstarea tuturor popoarelor.

Istoria civilizaţiei umane evidenţiază faptul că problemele omenirii înainte de a fi rezolvate trebuie să fie descoperite, localizate în timp şi spaţiu, corect formulate cu ajutorul ştiinţei şi integrate într-o strategie realistă de dezvoltare.