Strategii aplicate în resurse umane de către multinaționale

PARTEA I. ARGUMENT

„Motivarea este arta de a face oamenii să facă ceea ce vrei tu, pentru că ei doresc să o facă”.

Dwight Eisenhower

Strategia și motivația în muncă sunt unele dintre temele de actualitate ale managerilor de resurse umane. Oamenii sunt un factor important pentru companie, deoarece doar angajații performanți fac diferența dintre o organizație puternică și una slabă.

Această temă analizează strategiile pe care le au companiile multinaționale pentru ca angajații săi să facă performanță. Prima parte a acestei lucrări este rezervată argumentului lucrării propriu zis.

Partea a doua începe cu prezentarea noțiunilor de teorie. Se definesc termenii de resurse umane, strategie, motivație, performanță,satisfacție și efectele insatisfacției în muncă . Aceste concepte nu au aceeași semnificație dacă nu se analizează împreună, deoarece oferă o diagramă privind competența angajatului. Tot în prima parte se mai prezintă modalitățile prin care marile companii își motivează angajații să devină mai inventivi la locul de muncă.

În partea a III-a a lucrării se vor dezbate două studii de caz pe companiile IBM și Microsoft iar în partea a IV se va face referire la concluziile legate de strategiile abordate de firmele mari.

În ultima parte este consemnată bibliografia și webografia care a contribuit la realizarea acestei lucrări și întrebările care sunt adresate colegilor.

PARTEA A II-A. CONȚINUT TEORETIC

Noțiunea de resurse umane

Noțiunea de resursă umană la nivel macroeconomic se referă la persoană, la însăși omul (oamenii) ce pot desfășura activitățile respective prin creativitate, capacitate de intițiativă, mentalități, tradiții, deprinderi etc.

Resursa umană se consideră ca fiind o categorie a resurselor economice, care sintetizează „potențialul” de muncă al unei entități (țări, zone geografice, instituții, organizații etc).

La nivel microeconomic (la nivel de întreprindere) reprezintă totalitatea salariaților unei organizații, exprimată prin aceeași indicatori cantitativi si calitativi. Astfel, putem spune că resursa umană este o resursă cu totul specială, alcătuită din persoane – salariați, care generează factorul de producție – munca.

Ca resursă avem în vedere subiectul uman însuși cu toate trăsăturie ce îl caracterizează (mentalitate, tradiție, cultură, sănătate, comportament etc) și implicit capacitatea de a presta o muncă.

Definirea strategiei în resursele umane

Strategia este un model de planificare a resurselor umane și a activităților menite să permită organizației să își atingă obiectivele.

Strategia de resurse umane se concentrează pe alinierea practicilor, politicilor și programelor de resurse umane ale organizației la cele de la nivel corporat și de unitate organizațională strategică.

Tipuri de strategii în domeniul resurselor umane

Marea varietate a organizațiilor în general și a firmelor în special, precum și a concepțiilor diferiților specialiști se reflectă și în diversitatea strategiilor din domeniul resurselor umane. Astfel, o interesantă abordare a strategiilor din domeniul resurselor umane o prezintă Rolf Buhner, care, în funcție de gradul de dependență față de strategia organizației, deosebește trei tipuri de strategii de personal, și anume:

- Strategia de personal orientate spre investiții;

- Strategia de personal orientată valoric;

- Stategia de personal orientată spre resurse;

Strategiile de personal au în vedere următoarele aspecte:

- Dinamica structurii sociale;

- Modificarea gradului de pregătire generală și de specialitate a populației active, a populației școlare și universitare;

- Tendințele de dezvoltare a pieței, inclusiv a pieței muncii;

- Globalizarea economică și culturală;

- Dezvoltarea și diversificarea mijloacelor de comunicare;

- Creșterea ponderii și importanței comunicării în ansamblul societății;

- Amplificarea ponderii societăților productive și comerciale cu caracter multinațional și internațional;

- Tendințele de creștere a gradului de socializare a organizațiilor;

- Promovarea și aplicarea conceptului de calitate totală în managementul organizațional;

- Creșterea gradului de specializare a unităților productive primare care funcționează în cadrul companiilor integratoare de produse și servicii.