Structuri organizatorice în managementul internațional

Unirea eforturilor pentru atingerea obiectivelor comune şi individuale reprezintă unul din factorii obiectivi care explică apariţia colectivelor, a întreprinderilor şi, implicit, a conducerii – ca funcţie specială în mecanismul de funcţionare al acestora. Conducerea a apărut odată cu munca în colectiv şi este un proces ce evoluează paralel cu adâncirea diviziunii muncii. Managementul, în viziunea specialiştilor din România “reprezintă o ştiinţă care studiază ansamblul proceselor şi relaţiilor de management ce se stabilesc într-o organizaţie, pentru a identifica principiile şi legile care le guvernează, în scopul conceperii de noi sisteme, metode şi tehnici de conducere menite să asigure creşterea eficienţei” .

Exercitarea funcţiilor şi relaţiilor de management la nivelul unei întreprinderi comerciale se realizează prin sistemul de management. Sistemul de management « reprezintă ansamblul integrat al acţiunilor de prevedere, organizare, coordonare, antrenare a personalului şi control-reglare exercitate de sistemul conducător în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor organizaţiei » . În cadrul sistemului managerial al unei întreprinderi pot fi identificate 5 subsisteme :

- Subsistemul decizional, care are ca punct culminant decizia, esenţa managementului, elementul omniprezent în toate procesele şi sistemele manageriale ;

- Subsistemul organizatoric, “sistemul osos al întregii organizaţii”, cel care face legătura “între activitate şi autoritate” ;

- Subsistemul informaţional, latura dinamică a sistemului managerial, cel care face o conexiune între sistemul conducător şi cel condus în cadrul firmei;

- Subsistemul metodelor şi tehnicilor de management, care vizează un complex de instrumente, procedee şi tehnici ce se cer a fi fundamentate, ca o condiţie imperativă a eficienţei demersului managerial ;

- Alte elemente de management

Fig. 1. Sistemul de management (Nicolescu, O., Verboncu, I. – Management, ed. Economică, Bucureşti, 1999, pg 258)

Subsistemul organizatoric este un sistem complex care constituie baza, punctul de plecare al oricărei organizaţii. În literatura economică din ţara noastră, indiferent de formulare, majoritatea covârşitoare a specialiştilor recunosc organizării « rolul de mijloc de a pune resursele organizaţiei în cele mai bune condiţii de acţiune care să le permită realizarea obiectivelor de plan în condiţii de maximă eficienţă economică » . Astfel, putem aprecia ca atributul organizare vizează :

- Elaborarea structurii organizatorice ;

- Întocmirea unor fluxuri informaţionale raţionale ;

- Utilizarea completă atât a capacităţii de muncă cât şi a celorlaltor resurse ;

- Definirea unor legături eficiente între compartimente şi a unui sistem de relaţii între întreprindere şi mediul său ambiant ;

În sens restrâns, specialiştii din România oferă fiecare în parte o abordare proprie a rolului subsistemului organizatoric şi implicit a organizării de ansamblu. În acest sens, T.Zorlenţan consideră subsistemul organizatoric ca fiind « structura de rezistenţă a întregii organizaţii, sistemul osos al acestui organism economico-social, cel care poate asigura uşurinţa şi flexibilitatea în mişcările de adaptare la mediu » . De asemenea, O.Nicolescu apreciază că « importanţa subsistemului organizatoric rezidă în primul rând, în condiţionarea obţinerii unei profitabilităţi ridicate în firme, întrucât este o componentă de bază a sistemului de management, a cărui funcţionalitate o determină în bună măsură » .

Şi în literatura de specialitate universală, subsistemului organizatoric i se oferă aceeaşi mare importanţă. Astfel, G. Pedraglio vede structura organizaţională ca pe o « schemă de repartiţie a sarcinilor şi responsabilităţilor în interiorul organizaţiei », iar W.R.Plunkett şi R.F.Attner considerau organizarea « funcţia care stabileşte conexiunea între activitate şi autoritate » .

În cadrul organizaţiei, subsistemul organizatoric îndeplineşte anumite funcţii care exprimă speficitatea sa şi îi dau utilitate şi importanţă. Sintetic, aceste funcţii sunt următoarele:

- Stabileşte principalele componente organizatorice ale firmei, indispensabile funcţionării eficace şi eficiente a organizaţiei ;

- Interconectează subdiviziunile organizatorice ale organizaţiei ;

- Combină resursele organizaţiei, având mari repercursiuni funcţionale şi economice asupra organizării;

- Asigură cadrul organizatoric pentru desfăşurarea activităţii organizatorice.

Astfel, putem concluziona că de raţionalitatea subsistemului organizatoric “depinde într-o proporţie apreciabilă conţinutul şi îmbinarea sistemului de obiective, configuraţia şi funcţionalitatea subsistemelor informaţional şi decizional, gama metodelor şi tehnicilor de management utilizate, eficacitatea utilizării resurselor umane” . Evident, toate acestea determină modul de folosire a resurselor, condiţiile de vânzare a produselor şi, implicit, volumul cheltuielilor, mărimea profitului etc.

Impactul subsistemului organizatoric nu trebuie însă rezumat doar la efectele strict economice. Implicaţii dintre cele mai importante au caracteristicile subsistemului organizatoric asupra satisfacţiilor obţinute de salariaţii organizaţiei în procesul muncii, asupra climatului de muncă.