Analizarea Strategiei de Marketing

Capitolul I

Analizarea stategiei de marketing

1.1 Evaluarea factorilor externi ai agentului economic

Orice agent economic analizeazã mediul extern în care evolueazã.Acest lucru poate fi realizat ocazional (când este vorba de apariţia unei crize), periodic (dupã o programare prestabilitã) sau permanent.

În condiţiile actuale, când mediul se schimbã atât de des, în atât de multe direcţii, este imperios necesar sã apelãm la o analizã permanentã.Acest lucru permite agentului economic sã reacţioneze cu rapiditate la schimbãrile de mediu şi sã preîntâmpine eventualele influenţe negative.

Mediul extern al agentului economic este alcãtuit din micromediu şi macromediu.

1.1.1 Micromediul

Micromediul este alcãtuit din partenerii cei mai apropiaţi ai agentului economic.În funcţie de componenţa micromediului, agentul economic ia decizii.

Tabelul 1.1.1.1 – Elementele micromediului întreprinderii

Furnizorii unui agent economic sunt cei care asigurã resursele pentru realizarea unui produs/serviciu si pot fi:

- De forţã de muncã. În acest caz agentul economic va avea în vedere elemente cum ar fi: numãrul, calificarea, stabilirea, aşteptãrile cu privire la nivelul salariilor, rata şomajului, relaţiile de muncã şi şomaj, instituţii de existente (exemplu: oficii de muncã şi şomaj, instituţii de învãţãmânt, persoane fizice).

- De materii prime şi materiale. În acest caz agentul economic va avea în vedere elemente cum ar fi: calitate, cantitate, preţuri, termene de livrare, distanţã, nivel de competiţie în cadrul ramurii.

- De servicii. În acest caz agentul economic va avea în vedere elemente cum ar fi: cantitate, calitate, preţuri, stabilitatea factorilor de servicii, cerinţe speciale.

- De capital (exemplu: bãnci, societãţi de investiţii, acţionari).

Clientul este cea mai importantã componentã a micromediului în optica de marketing. Toate eforturile agentului economic sunt îndreptate spre satisfacerea clienţilor.Clienţii unui agent economic pot fi grupaţi dupã natura lor în grupuri omogene cum ar fi:

- pieţe de consum – alcãtuite din consumatori individuali (de exemplu oricare dintre noi în momentul în care cumpãrãm pâine de la brutãrie);

- pieţe industriale – alcãtuite din utilizatori industriali, care cumpãrã un produs pentru a-l reintroduce în circuitul productive (de exemplu: brutãria care cumpãrã fãinã pentru a produce pâinea pe care o vom cumpãra noi);

- pieţe de distribuţie – alcãtuite din distribuitori, cei care cumpãrã un produs pentru a-l revinde (de exemplu: un supermarket care cumpãrã pâine în cantitãţi mari de la o brutãrie pentru a o revinde);

- pieţe guvernamentale – alcãtuite din cumpãrãtori organsime publice (de exemplu: un cãmin de copii, organism public, care cumpãrã pâine pentru proprii locatari);

- pieţe internaţionale – alcãtuite din cumpãrãtori externi.

Tabelul 1.1.1.2 – Agentul economic

Pe de altã parte, clienţii pot fi împãrţiţi în:

- consumatori efectivi – cei care consumã la momentul actual produsele/serviciile agentului economic;

- nonconsumatori relativi – cei care nu consumã în present produsele/serviciile agentului economic din diferite motive (preţ ridicat, venituri scãzute, calitate necorespunzãtoare, preferã produsele concurenţilor, nu cunosc produsul etc.) dar pot deveni în viitor consumatori efectivi;

- nonconsumatori absoluţi – cei care nu consumã şi nu vor consuma niciodatã produsele/serviciile agentului economic deoarece nu existã nevoia pentru ele.

Agentul economic trebuie sã ştie sã-şi menţinã clienţii existenţi, sã atragã noi clienţi (din rândul nonconsumatorilor relativi), iar pentru aceasta trebuie sa cunoascã:

- profilul clientului (vârstã, stil de viaţã, ocupaţia, veniturile, nivelul educaţiei);

- ce categorie de nevoi îşi satisface cu produsul/serviciul respectiv;

- care este importanţa produsului/serviciului pentru client.