Caracterizarea Produselor din Societatea SC Termoplast SRL

Capitolul I - Descrierea ramurei

I.1 Scurtă introducere în domeniu

În zilele noastre când vine vorba de tâmplărie, se vorbeşte mereu de sisteme de uşi şi ferestre. Dar de ce acest termen “sisteme”? Ei bine, cu toţii ştim că o uşă sau o fereastră reprezintă un ansamblu de componente, care împreună, alcătuiesc un întreg, un sistem funcţional, a cărui principale componente sunt tâmplăria şi geamul.

Dacă ar fi să facem o scurtă incursiune în seria de „aventuri“ ale sticlei de-a lungul timpului, am afla că această minune ce provine din banalul nisip, a fost o sursă de imaginaţie a omului care a modelat-o şi utilizat-o pentru ferestre, compartimentări, vase şi chiar în artă. Însă pentru acest lucru mi-ar trebui pagini, capitole întregi, să relatez evoluţia înregistrată de-a lungul timpului.

Descoperită prin cine ştie ce întâmplare fericită acum şase milenii, a ajuns ca în ultimele două secole să reprezinte „vârful de lance“ a modernităţii arhitecturale. În jurul aniilor ’20, inginerii au ajuns la concluzia că o fereastră trebuie să aibă nu unul, ci cel puţin două straturi de sticlă, pentru ca etanşeizarea lor să fie îmbunătăţită. Era epoca formării marilor aglomerări urbane, în care acest material era utilizat tot mai mult, iar criza de energie începuse să se facă simţită. Ulterior, pentru obţinerea unei izolaţii superioare sticla obişnuită, a fost înlocuită cu foi din sticlă mai groase, montate câte două pe aceeaşi cercevea. În aceste condiţii, cadrele din lemn nu au fost suficient de rigide, recurgându-se la soluţia tâmplăriei din PVC (cu armătură din oţel) sau aluminiu. Din dorinţa de a îmbunătăţi continuu izolarea termică a locuinţei, au apărut şi celelalte varietăţi de ferestre, cu sticlă float şi Low-E, având un strat intermediar de gaz. Acestea au apărut şi pe piaţa noastră în anii ’90, sub numele popular de „termopane“ , “ansamblu de două sau mai multe foi de sticlă separate printr-un spaţiu umplut cu aer sau un gaz inert şi închis ermetic. Foile de sticlă sunt separate printr-o baghetă metalică umplută cu silicagel. Grosimea foilor de sticlă este variabilă (de regulă între 4-6 mm), ca şi distanţa dintre ele (12-20 mm), eficacitatea geamului crescând direct proporţional cu acestea.” Acest termen, foarte utilizat în prezent, nu reprezintă altceva decât numele unui produs din gama de geamuri termoizolante.

I.2 Structura pieţei

Piaţa tâmplăriei cu geam termoizolator este structurată pe cinci mari subdomenii, din care cele mai importante sunt PVC-ul şi aluminiul. Astfel, în funcţie de tipul profilului folosit, pe lângă cele două mari subdomenii, se folosesc profile din oţel, aluminiu placat cu lemn şi profile din lemn.

PVC-ul şi aluminiul îşi dispută cele mai mari cote de piaţă, dominaţia PVC-lui la ora actuală este certă, aluminiul pierzând practic teren, din cauza costurilor mai mari.

Conform specialiştilor, din punct de vedere tehnic nu se poate oferi un răspuns tranşant care material este mult mai bun decât celălalt, dar “dacă ambele sunt executate corect, fără vicii de asamblare, se poate spune că fiecare dintre cele două tipuri de tâmplărie sunt bune, în funcţie de destinaţia lor, de dimensiuni, de calitatea materiei prime utilizate. Trebuie precizat însă faptul că tâmplăria din PVC, spre deosebire de cea din aluminiu, nu se pretează la orice destinaţie.”

Dacă ar fi să vorbim despre principalele atuuri pe care tâmplăria termoizolantă din PVC, le poate oferi, cu siguranţă izolarea termică ar fi pe primul loc. Pe lângă aceasta, nu trebuie să uităm faptul că se întreţine foarte uşor, având nevoie doar de o simplă spălare periodică. Aceasta mai înseamnă şi că produsul este practic imun la depunerea prafului, deoarece nu există pori care pot reţine particulele de praf. Rezistente la efectele poluării sau la soare şi ploi, ferestrele din PVC, nu pot putrezi, de aceea acest tip de material este recomandat mai ales în regiunile cu intemplerii abundente. PVC-ul nu arde decât atunci când vine în contact cu focul, el însuşi neîntreţinând flacăra, arderea încetează odată cu îndepărtarea focului. PVC-ul este ca şi lemnul, un bun izolator termic. Coeficientul de conductivitate termică este de fapt, uşor mai scăzut la PVC faţă de lemn: 0.17 W/mC°, faţă de 0.23 W/mC°. Echivalentul acestui coeficient în cazul aluminiului este de aproximativ 210 W/mC°.

În ceea ce priveşte tâmplăria din aluminiu, se poate spune că este mai elegantă, mai uşoară, găsindu-şi cu uşurinţă locul la ferestrele caselor şi blocurilor, deoarece susţine bine greutatea geamurilor de mari dimensiuni, principalul dezavantaj al acesteia fiind faptul că nu este un bun izolator termic. Făcând o comparaţie între tâmplăria din aluminiu şi cea din PVC în ceea ce priveşte costurile, se poate spune că, prima este mult mai scumpă cu aproximativ 15-30%. O altă întrebuinţare a aluminiului în ultimul timp, este faptul că este folosit în special în proiectele din zona industrială şi de retail, fiind preferat de unii dintre antreprenorii şi developerii de mall-uri şi supermarket-uri. De asemenea, aluminiul este folosit exclusiv în cadrul pereţilor cortină, în special pentru clădirile de birouri cu multe etaje.